♦ „În învăţământ nici măcar nu se vede un plan pe următorii 5-10 ani. Nu avem cum să ne mândrim cu aşa ceva” ♦ „Este un viitor sumbru. Problema mare în momentul acesta este că nivelul profesorilor şi al învăţătorilor este foarte scăzut” ♦ „În România, sistemul educaţional a rămas în urma dezvoltării sociale. Educaţia trebuie să vină să susţină mediul antreprenorial” ♦ „Este o diferenţă mare între generaţii. Provocarea învăţământului nostru este să aplice acea metodă de predare a materiilor, oricare are fi ele, încât să fie atractive” ♦ „Dacă rezultatele slabe la evaluare vor împiedica mulţi copii din cohortă să intre la liceele teoretice, mulţi dintre ei vor ajunge la licee tehnologice. Şi aici vom constata impactul anilor în care statul a ales să nu investească în învăţământul tehnic şi profesional.”
În Bucureşti şi Timiş, cele mai puternice motoare economice ale României, 76%, respectiv 98% dintre şcolile de stat şi private au media sub 7 la simularea probei de matematică de la evaluarea naţională, arată datele transmise de inspectoratele şcolare din Bucureşti şi Timiş.
În total, în Bucureşti sunt 253 de şcoli, publice şi private, inclusiv licee cu gimnaziu, astfel că cele 193 care au obţinut medii sub 7 la proba de matematică din simularea evaluării naţionale de anul acesta reprezintă mai mult de 76%.
În Timiş sunt 147 de unităţi şcolare cu clase de gimnaziu, publice şi private, iar dintre ele 144 au obţinut medii sub 7 la proba de matematică din simularea evaluării naţionale de anul acesta, adică aproape 98%.
Bucureştiul şi Timişul sunt doi mari poli economiei locale, astfel că mediul de business a reacţionat pe măsură la rezultatele înregistrate de elevii din şcolile de acolo: „Este un viitor sumbru, educaţia nu este o prioritate a statului, nu avem cum să ne mândrim cu aşa ceva, situaţia este la fel atât la stat, cât şi la privat”, spun ei.
„Dacă nu facem ceva la nivel de educaţie, societatea va avea o singură direcţie de mers, în jos. Educaţia e piatra de temelie a oricărei societăţi şi trebuie să fim conştienţi de asta. În România, sistemul educaţional a rămas în urma dezvoltării sociale. Astfel, nu ştiu în ce măsură putem evalua corect performanţa şi pregătirea tinerilor cu metodele actuale. Aparent, rezultatele sunt slabe, dar noi nu ştim dacă instrumentele de măsură sunt adecvate momentului. Aceasta e o problemă profundă, ce trebuie rezolvată în timp real şi, totodată, cu instrumente actuale”, a spus pentru ZF Dan Ostahie, proprietarul Altex.
Mădălin Roşu, CEO al companiei de asigurări Asirom, parte a grupului austriac Vienna Insurance Group, spune că se vede o scădere a motivaţiei atât a elevilor, cât şi a cadrelor didactice.
„Nu avem cum să ne mândrim cu aşa ceva. Este un subiect foarte delicat. Din păcate, feedbackul pe care îl primesc din diverse zone este că scade motivaţia pentru şcoală, scade interesul elevilor inclusiv raportat la profesor. De la an la an este o scădere a interesului pentru şcoală din partea elevilor, dar şi din partea cadrelor didactice”, a spus el pentru ZF.
Raluca Pârvu, business manager, BPI România, companie de consultanţă în management şi resurse umane, este de părere că analiza trebuie să se bazeze pe context şi date similare din anii trecuţi. Anul acesta este primul în care Ministerul Educaţiei cere de la inspectoratele şcolare să raporteze aceste date, astfel că o imagine de ansamblu asupra evoluţiei rezultatelor şcolare va fi vizibilă începând din anii viitori.
„Ca să fie relevantă, analiza trebuie să se bazeze pe context şi date similare din anii trecuţi. Statistic vorbind, ne-am aştepta ca distribuţia acestor note să urmeze o curbă a lui Gauss, este normal ca notele cele mai mari să aparţină unui număr mic de copii. Totuşi, anul acesta, la matematică pare să fi fost în mod special dificil, dat fiind că abia 42% dintre copii au luat peste 5. Suntem în drept să ne întrebăm când este oare relevantă această evaluare: când dă subiecte uşoare şi note mari sau când proba este mai dificilă?
Totuşi, în contextul naţional, notele pot fi percepute ca fiind catastrofale, pentru că şcoala românească are o inflaţie de note umflate, copiii (şi părinţii) se obişnuiesc repede să se ia doar 9 şi 10. Astfel de note sunt un duş rece”, spune Raluca Pârvu.
Al doilea element de îngrijorare este reprezentat de inechitatea puternică dintre familiile care au mijloace să ofere meditaţii şi celelalte familii, mai ales cele din mediul rural, susţine ea.
„Acest sistem trebuie demolat din temelii, dar corpul profesoral nu are interes să o facă, iar părinţii şi copiii nu au o voce suficient de puternică pe această temă. (...) Bucureştiul dă tonul, aici sunt cele mai mari cohorte de elevi, dar şi părinţii cu cele mai mari venituri din România. Timişul se poate compara cu celelalte judeţe, inclusiv din perspectiva existenţei unei populaţii din mediul rural”, a concluzionat Raluca Pârvu.
Cum vede mediul de business rezultatele la matematică din Bucureşti şi Timiş:
Dan Ostahie, proprietarul Altex:
Sistemul educaţional a rămas în urma dezvoltării sociale
Dacă nu facem ceva la nivel de educaţie, societatea va avea o singură direcţie de mers, în jos. Educaţia e piatra de temelie a oricărei societăţi şi trebuie să fim conştienţi de asta. În România, sistemul educaţional a rămas în urma dezvoltării sociale. Astfel, nu ştiu în ce măsură putem evalua corect performanţa şi pregătirea tinerilor cu metodele actuale. Aparent, rezultatele sunt slabe, dar noi nu ştim dacă instrumentele de măsură sunt adecvate momentului. Aceasta e o problemă profundă, ce trebuie rezoltată în timp real şi totodată cu instrumente actuale.
Tehnologia evoluează, iar tinerii o adoptă rapid. Educaţia însă, din cauza sistemului birocratic, a rămas în urmă la acest capitol şi trebuie făcut un efort rapid de recuperare. Şi nu mă refer doar la modul de studiu, ci şi la disciplinele studiate.
Ar trebui mai multă diversitate în şcolile din România, acum toate au acelaşi model (şi aceeaşi programă - n.red.). Spre exemplu, în ceea ce îi priveşte pe antreprenori, sunt mulţi care au părăsit zona universitară pentru a-şi urma pasiunea şi pentru a merge pe drumul lor. Educaţia trebuie să vină să susţină mediul antreprenorial.
Mădălin Roşu, CEO, Asirom:
Nu avem cum să ne mândrim cu aşa ceva
Este un subiect foarte delicat. Din păcate, feedback-ul pe care îl primesc din diverse zone este că scade motivaţia pentru şcoală, scade interesul elevilor inclusiv raportat la profesor. De la an la an este o scădere a interesului pentru şcoală din partea elevilor, dar şi din partea cadrelor didactice.
Se întâmplă un fenomen pe care îmi este greu să îl înţeleg. Pe de o parte nu ai suficientă greutate pe partea didactică care să motiveze sau să inspire, iar pe altă parte sunt elevi care nu înţeleg de ce trebuie să citească Enigma Otiliei pentru că nu li se mai explică de ce trebuie să o facă, ce trebuie să înţeleagă.
Sunt oameni care termină facultăţi şi se lovesc de ce se întâmplă în realitate şi realizează că ce au făcut în şcoli nu are nicio treabă cu realitatea. În învăţământ nici măcar nu se vede un plan pe următorii 5-10 ani. Nu avem cum să ne mândrim cu aşa ceva.
Adrian Marin, CEO, Generali România:
Este o diferenţă mare între generaţii
Cred că sunt elevi foarte dotaţi, precum olimpicii internaţionali şi care performează la cel mai înalt nivel, dar şi alţii care se limitează la strictul necesar. Provocarea învăţământului nostru este să aplice acea metodă de predare a materiilor, oricare are fi ele, încât să fie atractive şi nu să creeze teama că nu pot fi înţelese.
Pe de altă parte, realitatea este că lucrurile se pot schimba mult în funcţie de ce descoperi şi ce-ţi place. Un elev, chiar dacă a luat 7 şi îi place un domeniu, se poate specializa pe ce îşi doreşte. În acelaşi timp, indiferent că este matematică sau altceva, educaţia financiară este la rândul ei la fel de importantă.
Viorel Vasile, CEO, Safety Broker:
Este un viitor sumbru
Cred că ne îndreptăm spre o „dezalfabetizare“ a noii generaţii. Nu există interes din partea statului să avem copii învăţaţi, pentru stat altele sunt priorităţile, nu învăţământul.
Priorităţi, din punctul meu de vedere ar trebui să fie învăţământul şi sănătatea, aici avem cele mai mari deficienţe. Acesta este rezultatul lipsei de interes a statului.
Este un viitor sumbru. Problema este gravă nu numai la învăţământul de stat, ci şi la învăţământul privat. Este o situaţie neagră. Ştiu ce însemna în vremea mea învăţământul şi ce înseamnă acum, scade nivelul dramatic. Până la urmă sunt două aspecte aici, nivelul de cunoştinţe pe care copiii reuşesc să-l deprindă şi nivelul de cunoştinţe pe care profesorii îl transmit. Problema mare în momentul acesta este că nivelul profesorilor şi al învăţătorilor este foarte scăzut.
Ondrej Safar – CEO, Evryo Power, country manager, Grup Evryo:
Trebuie să adaptăm oferta educaţională la profilul noii generaţii
Atât Distribuţie Oltenia, cât şi Parcul Eolian Evryo colaborează în mod regulat cu universităţile pentru a asigura resurse educaţionale de actualitate şi pentru a creşte şansele de a păstra forţa de muncă specializată angajată în sectorul local. Totuşi, e corect să spunem şi că este nevoie de un efort semnificativ şi de adaptarea continuă a ofertei la profilul noii generaţii ca să ne putem păstra atractivitatea ca angajator şi chiar ca sector de activitate.
Raluca Pârvu, business manager, BPI România:
Vom vedea impactul lipsei de investiţii în învăţământul tehnic
Este prematur să judecăm cum influenţează notele la o simulare de evaluare naţională piaţa forţei de muncă. Totuşi, dacă rezultatele slabe la evaluare vor împiedica mulţi copii din cohortă să intre la liceele teoretice, mulţi dintre ei vor ajunge la licee tehnologice. Şi aici vom constata impactul anilor în care statul a ales să nu investească în învăţământul tehnic şi profesional.
Este nevoie de investiţii masive în astfel de şcoli, inclusiv în învăţământul dual, astfel încât să avem în viitor şi forţă de muncă mai bine pregătită pentru meserii direct productive.
