O piaţă de 13 miliarde (peste 9% din PIB) reprezentândachiziţiile publice propriu-zise la care se adaugă alte aproximativ10 miliarde de euro, reprezentând investiţiile făcute de companiileaflate în subordinea statului - iată oferta cu adevărat generoasă,drept urmare de luat în seamă, pe care statul o face, an de an,companiilor.
Situaţiei de mai sus i se va adăuga şi o ipotetică grăbire aabsorbţiei miliardelor de euro, bani nerambursabili de la UniuneaEuropeană, care nu pot fi obţinuţi în absenţa unui sistem delicitaţii publice - când este vorba despre bani ceruţi deautorităţi - bine pus la punct şi a unor competiţii corecte întreofertanţi.
Cum să faci ca sistemul de achiziţii publice şi legislaţia îndomeniu să nu blocheze atragerea fondurilor care, în acestă crizăce se prelungeşte, devin vitale nu doar pentru companiile private,ci şi pentru sectorul de stat? Experienţa din trecut nu esteîncurajatoare. Programele de preaderare ISPA şi Phare - finanţaredată de UE înainte de aderarea României - nu au fost unsucces.
În procente, doar 2% din aceşti bani au fost absorbiţi, a arătatieri Cristina Trăilă, şefa Agenţiei Naţionale pentru Reglementareaşi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), în cadrul uneidezbateri privind legislaţia achiziţiilor publice şi atragerea defonduri europene.
Dacă programele de finanţare nu sunt un succes, finanţărilepostaderare nu arată nici ele prea bine. În jur de 7% din cele 19mld. euro, fonduri structurate destinate României până în 2013, aufost efectiv absorbite. Este de vină legislaţia achiziţiilor -practic, o componentă importantă a atragerii fondurilor europeneîntr-un proiect public o reprezintă organizarea licitaţiilor pentrurealizarea lui - sau sistemul care gestionează fondurile UE?
Legea achiziţiilor publice din 2006 a fost modificată destul deserios în această vară. Ce s-a încercat a fost blocarea trucării delicitaţii prin acea posibilitate legală ca un contract iniţial săfie umflat ulterior prin contracte adiţionale. Modificărilelegislative au redus şi numărul de contestaţii depuse în cadrulunor licitaţii, contestaţii care blocau, practic, demarareaproiectului, dar reprezentau şi o sursă de şantaj: nu contestlicitaţia pe care ai câştigat-o decât dacă îmi subcontractezi oparte din lucrări. Cei care contestă acum o licitaţie câştigatăpentru ca, ulterior, să se dovedească că nu au avut temei plătescpenalităţi. Însă au crescut contestaţiile pe realizarea caietelorde sarcini. Este vorba despre acea "obişnuinţă" a contractelor cudedicaţie, când în caietele de sarcini apar condiţii ce pot fiîndeplinite doar de o firmă anume, a arătat şeful ConsiliuluiNaţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) Bogdan LehelLorand.
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, susţine:"Nu poţi să desenezi un sistem care să evite toate erorile". Cualte cuvinte, afirmă el, ai putea bloca trucarea oricărei licitaţiidoar dacă blochezi toate licitaţiile.
Chiar dacă perfectibilă, legislaţia există spun repezentanţiiinstituţiilor implicate în gestionarea achiziţiilor publice. Dacălegislaţia achiziţiilor nu blochează absorbţia de fonduri europeneatunci cine o face sau ar putea să o facă în viitor?
Cristina Trăilă crede că mingea este chiar în curtea instituţiilorcare gestionează fondurile. Sunt prea multe şi se încurcă înatribuţii. Este nevoie de o singură instituţie, afirmă ea.
Consilierul premierului Andreea Paul-Vass afirmă că Guvernulanalizează trei variante de restructurare a instituţiilor publiceimplicate în atragerea fondurilor europene.
Cele trei variante prevăd, potrivit lui Vass, concentrareainstituţiilor într-una singură, după modelul Poloniei şi Bulgariei,externalizarea sau privatizarea serviciilor publice de evaluare aproiectelor cum se întâmplă în Cehia sau restructurareainstituţiilor în vederea eficientizării activităţii. Când se vaîntâmpla: "Cât mai repede!"
Cristina Trăilă, preşedintele Autorităţii Naţionalepentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice(ANRMAP)
Absorbţia de fonduri europene este strâns legată de funcţionareasistemului de achiziţii publice pentru că fondurile nerambursabilenu pot fi atrase fără să treacă prin sistemul de achiziţii.Problema care se ridică este: ce nu funcţionează? Nu estelegislaţia achiziţiilor pusă la punct sau autorităţile caregestionează fondurile europene au o mare problemă? PreşedinteleAutorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi MonitorizareaAchiziţiilor Publice (ANRMAP), Cristina Trăilă, susţine că problemaeste mai degrabă în curtea instituţiilor care gestioneazăfondurile. Potrivit unei analize a ANRMAP, există 75 de instituţiicu atribuţii legate de atragerea fondurilor europene care se calcăpe picioare. În cadrul celor 75 de instituţii există şapteautorităţi de management şi 33 de organisme intermediare şi alteautorităţi care certifică plăţile sau propun corecţii financiare.Acestora li se adaugă alte cinci instituţii pentru fondurile depreaderare PHARE şi ISPA, deşi, în 2011 aceste fonduri se vorepuiza. Soluţia? Unificarea autorităţilor de management şireducerea substanţială a numărului de organisme intermediare. Înopinia Cristinei Trăilă, legislaţia privind achiziţiile publice,aflată în vigoare. nu este un impediment în atragerea fonduriloreuropene. Pe de altă parte, spune Trăilă, ANRMAP va cereînfiinţarea unei unităţi centralizate la nivelul achiziţiilorpublice. Acest lucru ar presupune că, pentru o serie de achiziţiicum ar fi papetărie şi birotică, computere şi echipamente de birou,achiziţii de mobilier, combustibili auto sau diferite servicii(informatice, de transport aerian sau servicii de asigurare),achiziţiile să se facă de către o singură instituţie şi să fie apoiîmpărţite şi nu de către fiecare instituţie publică centrală înparte precum în prezent. Acest lucru oferă statului o mai bunăcapacitate de a-şi gestiona resursele.
Bogdan Chiriţoiu, preşedintele ConsiliuluiConcurentei
Cum "fentează" unele firme licitaţiile de achiziţii publiceorganizate de autorităţile centrale sau locale? Fac oferte deneacceptat, ceea ce are ca rezultat că un contract este atribuitunui alt competitor, chiar dacă oferta făcută de acesta nu estedintre cele mai bune. Apoi subcontractează lucrări de la cel care acâştigat licitaţia. Este un tip de înţelegere între firme care esteîn viizorul Consiliului Concurenţei (CC), spune Bogdan Chiriţoiu,şeful Consiliului Concurentei. În domeniul achiziţiilor publice,Consiliul nu urmăreşte eventualele înţelegeri dintre autorităţilecare organizează licitaţii şi firmele participante, ci doarînţelegerile dintre firme pentru "aranjarea" unor licitaţii. Cum semai aranjează o licitaţie fără ştiinţa celor care oferă contracte?La o licitaţie participă mai mulţi competitori, ceea ce oferăcondiţiile legale de organizare. Doar că acei competitori nu suntindependenţi unul de altul, firmele făcând parte din acelaşiconsorţiu, fără ca organizatorii să ştie. Rezultatul? Indiferent decine câştigă, cei care au licitat sunt mulţumiţi, dar cel care aatribuit contractul iese în pierdere pentru că nu a existatcompetiţie reală. Consiliul Concurenţei îi obligă de câteva luni pecei care participă la licitaţii, să declare în scris că nu aurelaţii de subordonare-coordonare cu ceilalţi competitori, relaţiicare, dacă sunt descoperite, conduc la anularea licitaţiei cupenalizările de rigoare, spune Chiriţoiu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
