Datoria publică - internă şi externă - a ajuns la sfârşitul lunii mai la 270,3 mld. lei (aproximativ 60 mld. euro), nivel de 2,5 ori mai mare faţă de cel de la sfârşitul anului 2008, când criza economică mondială începea să fie resimţită în România. Pe de altă parte, PIB-ul - valoarea adăugată în economie - a reuşit de-abia anul trecut să se apropie de nivelul de la începutul crizei, respectiv 140 mld. euro, după declinul puternic din 2009 şi 2010. Iar în acest an autorităţile estimează că PIB-ul va urca spre 150 mld. euro.
Faţă de sfârşitul anului trecut, datoria publică era în luna mai cu 3,4 mld. lei mai mare.
O contribuţie importantă la saltul datoriei publice din anii de criză a avut-o împrumutul record de aproape 20 mld. euro, contractat la începutul lui 2009 de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială.
Ministerul Finanţelor are de rambursat în zece ani aproape 8 mld. euro din împrumutul record, după ce în ultimii cinci ani a plătit mai puţin de 2 mld. euro, reprezentând rate de capital şi dobânzi. La Ministerul Finanţelor a ajuns mai puţin de jumătate din împrumutul extern total, restul mergând la BNR. Din împrumutul de la FMI, de aproximativ 12 mld. euro, la buget au ajuns doar circa 2 mld. euro, diferenţa intrând la rezerva băncii centrale. În schimb, sumele de la Comisia Europeană, de 5 mld. de euro, au fost direcţionate doar către Finanţe, ca şi banii de la Banca Mondială. Împrumutul de la Comisia Europeană trebuie restituit de Finanţe începând cu anul 2015, prima rată fiind de 1,5 mld. euro.
Banii împrumutaţi de Finanţe au fost folosiţi în principal pentru plata pensiilor şi a salariilor, în timp ce sumele alocate investiţiilor au fost în declin în ultimii ani. România a realizat în ultimii ani o ajustare fiscală importantă, însă investiţiile au fost mereu „sacrificate“ pentru atingerea ţintelor trimestriale şi anuale de deficit.
„Împrumutul uriaş ne-a ajutat să nu coborâm atât de mult. În 2009 şi 2010 eram în situaţia de a nu putea plăti pensiile şi salariile. Împrumutul de urgenţă, necesar, a deteriorat într-adevăr performanţa legată de datoria publică. România era înainte de criză printre ţările europene cu cea mai mică datorie publică. Dar toată lumea apelează la împrumuturi în perioada de criză pentru a atenua impactul acesteia. Situaţia din România nu este aşa de rea. Există ţări unde ponderea datoriei publice a ajuns la 80-100% din PIB“, a comentat Aurelian Dochia, analist economic.
Unii analişti au atenţionat că România s-a apropiat de limita de sustenabilitate a datoriei publice, de 40% din PIB, nivelul maxim acceptat de investitori. La sfâşitul anului trecut datoria publică a urcat la 42,5% din PIB, iar în luna mai 2014 a fost de 40,8% din PIB. „Este bine să nu trecem cu datoria publică de 40% din PIB. În anii următori va începe să scadă. Probabil nu intrăm în zona de alarmă. Nivelul datoriei publice nu va pune probleme astfel încât investitorii să se îngrijoreze. Investitori fac comparaţie permanentă cu alte ţări“.
Chiar dacă se vorbeşte de necesitatea de a face investiţii, aceasta rămâne o „poveste“ dacă ne uităm la structura cheltuielilor din buget unde cea mai mare parte sunt cheltuieli curente, nu investiţii, aproximativ 70% reprezentând sume destinate salariilor şi pensiilor, a mai spus Dochia.
Ministerul Finanţelor adună fondurile necesare de pe piaţă şi plăteşte datoriile, inclusiv către FMI şi CE, împrumutându-se din altă parte. În luna aprilie 2014, Trezoreria a atras 1,25 mld. euro de pe pieţele externe printr-o emisiune de euroobligaţiuni cu maturitatea de 10 ani. Împrumutul a venit după ce la începutul anului Finanţele au emis pe pieţele financiare internaţionale bonduri în dolari pe 10 şi 30 de ani în valoare de 2 mld. dolari. În 2015 ajung la scadenţă eurobonduri de 1 mld. de euro, iar în 2016, 2018 şi 2019 statul va avea de acoperit scadenţe de 1,5 mld. de euro pe an, în contul sumelor atrase de pe pieţe.
Cu preţul creării unei rezerve de lichiditate, creşterea datoriei publice a accelerat în criză. Dacă în perioada 2003-2006, de exemplu, ritmul de creştere a datoriei publice de la un an la altul nu trecea de 10%, în anii 2009-2010 creşterea anuală a accelerat şi nu a mai coborât sub 30%. Însă, în ultimii trei ani creşterea datoriei publice s-a mai temperat. În 2011 saltul datoriei publice a fost de 14,5%, în 2012 ritmul de creştere anual a fost de circa 8%, iar anul trecut datoria publică a avansat cu 10,8%.
România este în continuare dependentă de capitalurile străine atât pentru rostogolirea datoriei externe, cât şi pentru finanţarea deficitului bugetar. Plata datoriei externe sau interne fără rostogolirea acesteia se poate realiza numai dacă se creează excedente sau se reduc rezervele valutare ale ţării.
În ultimii ani a crescut vizibil ponderea împrumuturilor în euro în structura datoriei publice a României. Dacă în 2008 ponderea împrumuturilor în euro era de mai puţin de 30%, anul trecut şi în primele cinci luni din 2014 a depăşit 50%. Trezoreria îşi propune să crească în următorii doi ani ponderea finanţării de pe piaţa internă la 70%.
Necesarul de finanţare publică al României este în acest an de 62,7 mld. lei, în scădere cu aproape 10 mld. lei faţă de 2013. Iar anul viitor va continua trendul descendent, pe de o parte prin continuarea reducerii deficitului bugetar, iar pe de altă parte prin costurile mai reduse şi extinderea maturităţii de finanţare a datoriei guvernamentale.
