Dacă România şi-a atins obiectivele la summitul din Ţara Galilor, atunci şi le-a atins pe cele politice şi de securitate. Îi mai rămâne unul important: să „monetizeze“ această situaţie, să transforme într-un avantaj economic dezavantajul de a fi unul dintre cele mai expuse flancuri ale NATO.
În condiţiile în care separatiştii ucraineni înarmaţi şi sprijiniţi de la Moscova susţin că vor fi mulţumiţi doar când vor ajunge la graniţele României, iar preşedintele Ucrainei Petro Poroşenko a afirmat la BBC că Rusia nu poate cuceri rapid doar Kievul, dar chiar şi Bucureştiul sau alte capitale întrucât are o armată modernă de 1,2 milioane de oameni, un nou angajament de securitate clar al NATO este binevenit.
România, spune preşedintele, va fi gazdă a uneia dintre unităţile forţei de reacţie rapidă compusă din 4.000 de oameni, decisă a fi organizată de NATO pentru regiunea de est a Europei. Centrul regional va avea comandamentul în Polonia şi unităţi de comandă în alte patru state, între care şi România. De asemenea, la Marea Neagră ar urma să fie deschis un centru de antrenament şi exerciţii navale. În 2015, scutul construit de americani la Deveselu va deveni funcţional şi va fi pus la dispoziţia NATO.
Prin urmare, pe lângă cei 1.000 de militari americani care „se rotesc“ acum la baza de la Mihail Kogălniceanu, România ar urma să mai primească alte câteva sute până într-o mie de militari străini. Toţi aceştia ar urma să se aprovizioneze cu ce le trebuie pentru întreţinere din România, ceea ce ar putea înviora puţin economia locală şi ar ajuta la dezvoltarea infrastructurii locale.
Însă pentru România nu este suficient. Având o economie ce are nevoie de o creşterea anuală de peste 5% pentru a recupera decalajele, România este obligată să speculeze orice portiţă care i-ar aduce un plus de investiţii, cu atât mai mult cu cât va trebui, în noile realităţi, să suporte un cost. Preşedintele român a spus la finalul summitului NATO un lucru prea puţin comentat: „Libertatea nu este gratis. Asta trebuie să înţeleagă toţi demagogii, indiferent unde se află în interiorul Organizaţiei“.
Costuri noi pentru România: 1,5 mld. euro/an prin dublarea bugetului Apărării
Cum se va traduce acest lucru pentru România? Prin dublarea bugetului pentru apărare. La Newport s-a decis ca toate statele membre să dea apărării minimum 2% din PIB. Cu un buget al apărării de 6,87 mld. lei, România a dat apărării în 2014 1,03% din PIB-ul estimat la 662,3 mld. lei. Pentru viitor, în bugetul multianual, sumele erau prevăzute să scadă. Bugetul estimat pentru 2017 era de 6,7 miliarde de lei. În vară, când conflictul din Ucraina a luat amploare, guvernul a decis majorarea bugetului apărării cu 0,2% din PIB, strategia a fost schimbată, iar calculul a fost că se va ajunge la 2% din PIB, treptat, până în 2017. La summitul NATO s-a decis: toate ţările membre vor aloca apărării 2% din PIB, ceea ce, dacă măsura se va aplica rapid, înseamnă pentru România dublarea cheltuielilor de apărare într-un an, de la 6,8 miliarde de lei, la 13,2 miliarde de lei (3 miliarde de euro), la PIB-ul estimat pentru 2014. O sumă de 1,5 miliarde de euro suplimentară pentru apărare reprezintă un efort semnificativ pentru buget. Ea trebuie scoasă din economie. România are, prin urmare, nevoie şi de „un NATO economic“.
Aderarea la NATO a dublat investiţile străine în doar doi ani
Aderarea României la NATO în 2004 a impulsionat semnificativ investiţiile străine în România care s-au dublat în doar doi ani, de la 9,6 miliarde de euro în 2003, la 15 mld. euro în 2004 şi 21,8 miliarde de euro în 2005. S-a întâmplat pentru că umbrela de securitate s-a întins peste România şi, de atunci, a fost clar că drumul spre UE, chiar greu, este fără întoarcere. Se poate repeta scenariul? Greu de estimat, dar trebuie încercat.
Mai aproape în timp, administraţia de la Bucureşti credea că dezvoltarea scutului american antirachetă anunţat în urmă cu peste doi ani, la Deveselu (Olt), va avea şi un impact economic vizibil, dar nu s-a întâmplat chiar aşa. Potrivit datelor BNR, investiţiile americane în România au fost la finele lui 2012 de 1,8 miliarde de euro. Ambasada României la Washington vorbeşte, citând date de la Registrul Comerţului, de un sold al investiţiilor americane în România în 2014 de 1,2 miliarde de dolari (sunt excluse investiţiile făcute prin intermediul filialelor companiilor americane din alte ţări). Oricum, nu se vede un salt spectaculos, nici la nivelul investiţiilor nici la cel al schimburilor comerciale. Dacă în 2008 acestea din urmă erau de 2 miliarde de dolari, ele s-au înjumătăţit în criză şi au ajuns abia în 2013 spre nivelul din 2008. Un lucru pozitiv s-a întâmplat totuşi în schimburile comerciale cu SUA: de la un sold negativ de 362 de milioane de dolari în 2008, România a ajuns la un sold pozitiv de 263 de milioane de dolari în 2013.
În aceeaşi vreme, investiţiile americane în Polonia sunt de peste 8 miliarde de euro, iar în Ungaria, care nu construieşte nici scut american, nu are nici baze americane, investiţiile americane săriseră, la finalul lui 2012, de 19 miliarde de euro.
Investiţiile nu s-au îmbulzit, dar Deveselu este menţionat în declaraţia finală a summitului NATO din Ţara Galilor, la punctul 57: „Astăzi, remarcăm cu satisfacţie că dislocarea Aegis Ashore (tipul de sistem antirachetă - n.red.) la Deveselu, România respectă calendarul pentru a fi finalizată la orizontul anului 2015. Aegis Ashore va fi pusă la dispoziţia NATO şi va furniza o creştere semnificativă a capabilităţii NATO.“
Dacă nu vin investiţiile americane, poate vin totuşi cele europene. România nu a fost în ultimii ani o maestră în semnarea de contracte offset. Săptămâna trecută totuşi, ministrul economiei, Constantin Niţă, şi Guillaume Faury, CEO al Airbus, au semnat un memorandum de înţelegere cu Airbus Helicopters pentru ca IAR Braşov să ia parte la producţia de elicoptere Super Puma MK1.
Premierul Victor Ponta s-a arătat atunci convins că Ministerele Apărării şi de Interne vor beneficia de pe urma propiectului Super Puma MK1.
„În perioada următoare atât armata, Ministerul Apărării Naţionale, cât şi Ministerul de Interne au nevoie să-şi modernizeze fllotele de elicoptere şi sunt convins că un produs fabricat în România cu tehnologia cea mai înaltă la nivel mondial este un obiectiv pentru ministerele de resort“, a spus Ponta, citat de Mediafax.
El a adăugat că la proiect s-a lucrat mult timp şi trebuie să se lucreze în continuare, astfel încât în 2015 să se deschidă linia de producţie pentru Super Puma MK1, iar în 2016 să poată zbura prima aeronavă produsă de acest tip produsă la Ghimbav.
Guillaume Faury a susţinut, la rândul său, că noua linie de producţie de la Ghimbav va fi benefică pentru România din punctul de vedere al tehnologiei, know how-ului, locurilor de muncă şi va spori competitivitatea economiei româneşti pe plan internaţional, oferind posibilităţi de export.
