România transportă pe căile sale navigabile 28 de milioane de tone de mărfuri anual şi 39,5 milioane de tone pe mare. Iar, dacă nu se fac investiţii, situaţia se va înrăutăţi, iar transportul pe apă se va reduce. În ciuda faptului că are o lungime de căi navigabile destul de mare (1.075 de kilometri), România transportă pe această cale de aproape10 ori mai puţin decât Germania (225 de milioane de tone de mărfuri).
Master Planul de Transport aflat în aceste zile în dezbatere publică prevede investiţii în sectorul naval de 2,3 mld. euro, până în 2030, iar ministrul transporturilor Ioan Rus opina recent că Dunărea ar putea deveni „principala autostradă“ a României.
Dar ce se poate face cu mai puţin de un miliard de euro, de vreme ce, din cele 2,3 miliarde de euro, 1,5 miliarde de euro sunt prevăzute pentru utopicul canal Dunăre – Bucureşti, care a înghiţit deja un miliard de dolari?
Unde este „Strategia Dunării“ în Master Planul de Transport?
Mai curios, master planul nu vorbeşte de „Strategia Dunării“ un proiect asumat de UE în 2011, la iniţiativa României şi a Austriei, la care participă ţările riverane Dunării. De principiu, pentru el nu a fost accesată o finanţare de 100 de miliarde de euro. De ce nu face un document strategic referire la această sursă de finanţare? Nu este singura observaţie care se poate face pe marginea acestui document.
