Probabil că au fost puţine lunile august ale României cu aşa de mare încărcătură de bombe care au ridicat tensiunea opiniei publice la apogeu: gravide lăsate să nască pe stradă, tineri conducători auto lăsaţi ilegal la volan de Poliţie să producă tragedii, activităţi economice periculoase lăsate să funcţioneze sub ochii autorităţilor cu consecinţe dezastruoase.
Toate au un numitor comun: conducerea incompetentă şi coruptă a României. Sistemul este de aşa natură încât an după an, din 1990 încoace, la vârful ministerelor, în Parlament, în consilii judeţene şi primării ajung, printr-o selecţie adversă parcă, numai şi numai oameni pentru care aceste funcţii reprezintă singura soluţie de a ieşi din rând.
Funcţiile publice din România s-au transformat (aproape) toate doar într-un simplu mijloc de a face avere, iar pe ele se bat printr-o recunoaştere tacită, parcă mirosindu-se unii pe alţii ca nu cumva să fie alţii mai răsăriţi decât ei, cei care în orele de şcoală abia spuneau două vorbe şi abia treceau clasa.
Iar în prima linie a incompetenţei, a nepăsării faţă de comunitate şi a lăcomiei pentru avere făcută pe baza funcţiei sunt primarii. Mai ales primarii din comune, şi mai ales primarii din comunele sau orăşelele aflate pe lângă marile oraşe sau de pe litoral, unde este putere de business.
Lor li se adaugă zeci de mii de cadre din Ministerul de Interne, unde a dispărut demult orice selecţie sau avansare pe bază de competenţă. Probabil că absolvenţii Academiei de Poliţie, unde standardele rămân totuşi ridicate, sunt sufocaţi de mulţimea de pile şi sinecuri care au adus Poliţia într-un stadiu posibil mai jos ca înainte de 1990, când era parte a aparatului represiv.
Plus instituţii 100% tehnice precum ISCIR – Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – care trebuie să protejeze ţara de cazuri precum Crevedia - au ajuns să fie conduse exclusiv de oameni numiţi din structurile subterane ale politicii şi securităţii.
Inclusiv în instituţiile care ar trebui să fie cât mai aproape de un standard internaţional precum serviciile secrete relaţiile de rudenie şi provenienţa din familii bine ancorate în nomenclatura de partide dinainte de ‘89 sunt criterii de selecţie care au funcţionat şi funcţionează în continuare.
Este o încrengătură de rudenii şi de partid la conducere atât de strâns legată, că dacă apuci de un capăt ajungi imediat să scuturi toată reţeaua. Nimeni nu avansează fără binecuvântări de mai sus, şi este posibil ca în anii ‘90 să fi fost mai bine pentru tineri să prindă un job doar pe bază de CV în administraţia publică centrală sau locală decât acum.
Între timp, s-a închegat o putere economică peste cea politică. Politicienii cu ştate vechi au făcut averi, cei care au făcut averi au intrat în politică şi uite cum azi România este condusă de fapt de o castă sub care de fapt oamenii simpli şi care încearcă să se ridice pe bază de efort propriu de fapt sunt sufocaţi.
E suficient să vezi privirea primarului de Crevedia peste care s-au dus în aceste zile televiziunile ca să înţelegi noua Românie a anului 2023: un ingnorant (ca să nu fie folosită altă expresie) cu un tupeu care te îngheaţă. El ştie că puterea nu e la televiziuni, nici la minister şi nici măcar la partidul din care face parte. Tagma primarilor şi-a căpătat o impunitate în timp pentru că sistemul este de aşa natură încât sancţiunile pentru abuzurile pe care le fac sunt foarte dificil de aplicat.
Coroborat cu slăbiciunea voită sau nevoită a anchetatorilor şi a legislaţiei, situaţia a degenerat.
Nu vede nimeni că primarii sunt prima sursă a abuzurilor în administraţie? Că au pe mână resurse, dar nu dau seamă nimănui pentru modul cum sunt cheltuite? Vanghelie dădea 90% din banii de asfaltare unei singure firme pe care o controla prin interpuşi, Negoiţă de la Sectorul 3 semnează cu o mână cererea de autorizaţii de construire şi cu cealaltă o aprobă, când nu strică străzi bune să pună trotuare din dale, primarul de la Limanu nu e în stare să facă un trotuar pe care să meargă tinerii între 2 Mai şi Vama Veche, dar ştie bine business-ul de restaurante şi hoteluri. Pentru primarul din Urziceni şcolile şi spitalul sunt la coadă pe lista de priorităţi.
Mogoşoaia, Crevedia, Năvodari etc. etc. etc. – luaţi aproape orice primărie din România şi veţi găsi latifundiari dacă sunt în Bărăgan sau proprietari de mii de metri pătraţi dacă sunt pe lângă marile oraşe sau pe litoral. Preocuparea lor principală este cum să-şi înmulţească banii şi să nu plece „proşti” din funcţiile pe care le-au cucerit de cele mai multe ori plătind.
La porţile Orientului, Orientul ne guvernează. Dar istoria ne arată că România se poate desprinde din acest model şi poate înainta. Cu implicare, raţiune şi mecanisme. Instituţiile goale de conţinut astăzi pot fi mâine surse de progres, dar fără implicarea celor care ştiu şi care pot nu se va întâmpla.
