Tomas Sedláček a câştigat faima internaţională după ce a fost premiat pentru cea mai bine vândută carte „Economia binelui şi a răului”, publicată în 2011, de Oxford University Press şi tradusă în 17 limbi. În 2015 şi 2016 a fost aşezat în top 100 cei mai influenţi gânditori globali. La numai 24 de ani, Sedláček a devenit unul dintre consilierii economici ai preşedintelui ceh, Václav Havel. Sedláček va fi lector principal al Conferinţei de Risc de Ţară Coface pe 24 Mai, la Hotel JW Marriott Bucureşti. Pentru a vă înscrie, puteţi accesa link-ul evenimentului.
1. Republica Cehă trece printr-o perioadă economică foarte bună, dar se confruntă cu dificultăţi în a menţine stabilitatea monedei împotriva EURO. Pornind de la acest paradox, care este secretul ca o ţară să ăşi asigure o economie sustenabilă?
Am fost întotdeauna un mare susţinător al monedei EURO, iar dacă am fi acceptat EURO nu am fi fost nevoiţi să avem aceste dezbateri, controverse şi incertitudini specifice unei monede naţionale a unei economii mici.
2. Reprezintă o solutie lasarea libera a monedei naţionale a unei ţări, astfel încât să nu mai depindă de EURO? Cum îşi poate creşte o ţară competitivitatea pe termen lung?
Nu. Trucurile valutare sunt doar trucuri. Cred că pentru o economie mică, orientată către exporturi, moneda curentă este mai bună. Am putea ajunge ca Danemarca, unde moneda arată a Coroană Daneză, dar în realitate este moneda EURO deghizată - ei sunt foarte legaţi de EURO. Cu toate acestea, am putea adopta moneda Europeană dacă dezbaterea asupra Europei cu două viteze va fi iniţiată de Macron.
3. Ce vă spune instinctul cu privire la viitorul economic al Uniunii Europene (există zvonuri că Franţa ar putea părăsi Uniunea Europeană)? Cum vedeţi Europa "cu ritmuri şi intensităţi diferite" (viteze) de peste 10 ani?
Dacă nu aveam UE, am fi creat ceva similar pentru a face faţă problemelor globale (criza financiară, migraţia, ecologia, reglementarea bancară şi chiar agresiunea Rusiei în Ucraina etc.). Fiecare dintre acestea chestiuni este peste şi dincolo de puterile unui stat-naţiune şi nu pot fi abordate decât împreună.
4. Ce au învăţat consumatorii şi băncile din criza economică, astfel încât să nu repete aceleaşi greşeli? Ce putem face mai bine în viitor?
Cred că afacerile sunt mai puţin autiste. Au ajuns să realizeze că fac parte dintr-o societate şi dintr-o cultură de pe urma cărora profită şi pe care trebuie să o îngrijească. În linii mari: economia este predată în instituţii la fel, iar guvernele au datorii mai mari decât înainte de criză. Încă prioritizăm creşterea în detrimentul stabilităţii. Trebuie să regândim economia şi economia politică. Sper că vom putea să reducem datoriile înainte să ne lovească următoarea criză neaşteptată. Guvernele au mai puţin spaţiu de manevră decât înainte de criză.
5. Principalele bănci centrale încearcă să sprijine creşterea economică aplicând rate ale dobânzilor foarte mici. Cum descrieţi succesul acestei iniţiative şi cât credeţi că va continua?
Care este sensul măsurării creşterii PIB când există deficienţe ridicate şi rate ale dobânzilor extrem de mici? ECB proiectează încredere în ultimă instanţă - aceasta înseamnă Creditor de ultimă instanţă. Credo în latină înseamnă a crede, a avea încredere. Când pieţele nu cred (în ele însele şi în ceilalţi, în viitorul economiei etc.), ECB crede în locul lor. Ratele dobânzilor trebuie majorate cu extremă atenţie, deoarece acest mecanism a fost unul dintre factorii declanşatori ai crizei din 2008 - ratele dobânzilor au fost mici mult timp, pieţele s-au obişnuit cu acest lucru şi apoi au fost majorate rapid.
6. Economia globală trebuie să se dezvolte pe baza inovaţiei. Doar dacă avem curajul de a inova şi de a reforma putem îndepărta obstacolele care blochează creşterea şi dezvoltarea globală. Ce inovaţii ar trebui aduse de către banci, de domeniul de business în economie?
Pe termen lung, aceasta este singura metodă de a avansa. Trucurile monetare şi fiscale sunt trucuri pe termen scurt, care pot avea rezultate negative. Există multă energie în integrare. UE este ca o prăjitură neterminată, nu putem să ne oprim la mijloc şi să ne plângem că prăjitura neterminată nu este bună la gust.
7. Evoluţia economiei este ciclică, deci vom înregistra o nouă criză globală. Care este natura riscurilor care, dacă se materializează, pot declanşa un impact sistemic şi pot cauza o nouă criză globală?
Ideea este să avem o zonă-tampon (de exemplu, un nivel redus al datoriei naţionale) pe care Guvernul o poate folosi pentru a proteja economia, în caz că dă greş şi se prăbuşeşte. În prezent, această protecţie este inexistentă.
Următoarea criză va veni cu siguranţă, nu ştim când şi cum - dar ar putea fi cu adevărat devastatoare, dacă nu reducem datoriile. În trecut, am sacrificat stabilitatea (datoriile au crescut) pentru a obţine viteză (creşterea PIB). Am făcut acest lucru prin deficite, un fel de corticoid de care economia este dependentă. Acum trebuie să inversăm procesul: să producem surplusuri bugetare, care încetinesc creşterea PIB, dar reprezintă singura modalitate rapidă de a reduce datoriile. Aşadar, acum trebuie să sacrificăm creşterea pentru a asigura stabilitatea în viitor. Trebuie să acţionăm rapid şi să sperăm că următoarea furtună nu ne va găsi nepregătiţi şi surprinşi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
