Bugetul a făcut infarct şi o intervenţie de urgenţă nu mai puteafi amânată. Numai că medicamentul prescris în ultimă instanţă -creşterea cu cinci puncte procentuale a taxei pe valoarea adăugată- are cu certitudine şi efecte perverse, între care impulsurileinflaţioniste sunt cele mai periculoase. Şi cum de nimic nu se tememai mult societatea românească decât de inflaţie, dezbaterilestârnite pe această temă au devenit din ce în ce mai aprige.
De ce se tem românii de inflaţie? Fiindcă de 20 de ani încoace,punând pe jar mai ales populaţia cu venituri fixe, preţurile aucrescut continuu. La galop, la trap sau la pas, după cum au fostîmprejurările. Salariile au crescut şi ele. Uneori, saltul lor afost mai lent decât cel al preţurilor; alteori, au crescut mairepede decât preţurile, determinând o mai mare putere de cumpărare.Cât priveşte inflaţia, cauzele ei au fost întotdeauna structurale,corective şi emoţionale. Au fost însă şi momente când inflaţia afost deliberat distribuită în rolul de aspirator, cu misiunea de aabsorbi surplusul de bani din casieriile companiilor şi de lapopulaţie. Surplus nu faţă de nevoi, ci faţă de mărfurile şiserviciile existente pe piaţă. Ratele anuale ale inflaţiei i-auînfricoşat pe români. Din acest motiv, în primul rând, o soluţieraţională, acum, în 2010, n-avea cum să fie, în niciun caz, un ritmmai alert al creşterii veniturilor care să aducă mai multăinflaţie. Faptul că s-ar fi rupt şi mai mult legăturile normaleîntre muncă şi plata muncii l-am fi regăsit în creşteri de preţuri.Atât timp cât nu se înregistrează un plus de eficienţă a muncii nuau de unde să vină câştiguri în plus. Dacă, totuşi, pe piaţă ar fifost plasaţi mai mulţi bani fără mai multă muncă eficientă, ne-amfi trezit cu inflaţie şi mai multă. Ce ni s-ar fi dat cu o mână nis-ar fi luat cu alta.
Paradoxal însă, deşi salariile nu cresc, ci scad, tot deinflaţie continuăm să ne temem. Şi iată că vedem conturându-se douăatitudini contrare: în timp ce numeroşi vânzători îşi fac visuri căvor câştiga din creşteri de preţuri, cumpărătorii suntînspăimântaţi de ce-i aşteaptă.
Să judecăm. Majorarea TVA la 24 la sută a determinat multe vocidin piaţa afacerilor să vorbească despre o creştere a inflaţiei la10-12 la sută. Teoretic e posibil. Dar nu e deloc obligatoriu caacest scenariu să fie transpus "mot-a-mot" în practică.
Într-adevăr, în plan teoretic ar putea fi două momente în caresă vedem producându-se efecte asupra inflaţiei. În primul moment,scumpirea mărfurilor cu 5 la sută ar duce la o creştere apreţurilor tot cu 5 la sută. Apoi, în al doilea moment, ar puteainterveni majorarea preţurilor cu încă două procente din cauzapanicii, a lăcomiei comercianţilor şi a unor decizii pripite. Maimult, un contabil care nu trece mai sus de aritmetică poate săafirme că problema se rezumă la transpunerea majorării TVA într-ocreştere a preţurilor cu tot atâtea procente.
În practică, lucrurile sunt însă mult mai complicate. Bunăoară,firmele au direcţii de specialitate, plătesc experţi în management,în analize financiare, în analize de risc şi ar fi nefiresc să cadăîn capcana unor simple operaţiuni de adunare. Dacă toate acestecompanii ar face un pas înainte, trecând de la aritmetică lamatematici superioare, ar vedea că sunt multe costuri de redus. Maideparte, magazinele se vor vedea şi ele obligate să numere de zeceori: adică să măsoare de nouă ori şi să decidă abia a zecea oară,ţinând seama de puterea de cumpărare a consumatorilor. Fiindcă atâtcreşterea TVA, cât şi reducerea cu 25 la sută a salariilorbugetarilor vor determina o scădere a cererii de consum. Iar ocreştere explozivă a inflaţiei când cererea de consum scade nu preas-a văzut.
Să fim însă bine înţeleşi: o majorare a inflaţiei esteinevitabilă. Dar cotele de creştere vor fi sub nivelurilevehiculate în dezbaterile publice. Iar dacă, în acelaşi timp,creşterea inflaţiei va avea influenţe asupra cursului de schimb,nici pe acest plan nu este obligatoriu ca practica pieţei să urmezeindicaţiile teoriilor.
Referitor la ce va fi de aici înainte, consider că nu mai auniciun sens analizele care privesc înapoi, reactivând întrebareadacă nu cumva soluţia declarată neconstituţională a ajustăriipensiilor nu ar fi fost mai bună. Inclusiv pentru pensionari.Logica juridică a bătut-o pe cea economică. Punct. În acestcontext, altă soluţie care să scoată bugetul din infarct, în loculcreşterii TVA, nu cred că există. Deşi aceasta este soluţia cea maidură.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
