Inceputul a fost facut. Fara sa-i fi fost usor - si fara sa-i fie usor acum, in UE - societatea noastra a facut eforturi vizibile si a reusit, intr-o oarecare masura, sa-si infranga reflexele, obiceiurile, conservatorismul. Nu mai pot fi insa amanate deciziile hotarate, prin care sa ne schimbam noi, sa schimbam tara, sa schimbam felul nostru de a trai. Numai asa ceva ne-ar aduce un nivel de bunastare compatibil cu cel al tarilor deja avansate, din Europa si din toata lumea.
Comparatia cu lumea nu inseamna nicidecum o simpla punere la incercare a orgoliilor. Pentru ca n-ar avea niciun sens sa ne intrecem cu tarile avansate intr-o competitie de onoare. Noi facem comert cu aceste tari. Si, importand sau exportand, punem in relatie directa bunastarea noastra cu bunastarea lor. Diferenta nu poate sa ramana fara urmari. Desigur, in dezavantajul nostru. Diferenta de bunastare dintre Romania si tarile avansate se reflecta, pe piata noastra interna, sub forma unei presiuni nefericite asupra moralului populatiei. Inca scazut. Cum sa faci performanta in economie, inclusiv in agricultura, cu o populatie in mare parte demoralizata?
Lucrurile se complica si mai mult daca renuntam la comparatii si trecem la analiza. Caci daca nu vom dovedi ca economia noastra, inca slabita, se antreneaza de zor, invatand cum sa faca fata concurentei din Uniunea Europeana, am putea avea nesansa sa ni se arate mai multe cartonase galbene. Deocamdata am primit doar o atentionare, pentru agricultura.
Ce anume ar trebui sa facem? Fireste, sa invatam sa punem pe roate organizarea competitiva a muncii, un stil managerial modern si, mai presus de orice, performanta economica. E drept ca, in anii tranzitiei, s-au aflat pe rol mai multe programe de reforme economice. Toate au vizat, cu deosebire, procese de macrostabilizare: liberalizarea preturilor, calmarea inflatiei, cresterea economica, dobanzi real-pozitive, echilibrarea cursului de schimb leu-dolar si, incepand din 2003, leu-euro. Rezultatele bune n-au intarziat. Ele au schimbat fata economiei; n-au schimbat insa prea mult viata majoritatii romanilor. Si asta din cauza ca nu au fost sustinute indeajuns de reforme structurale.
Trecerea examenului integrarii, intr-o etapa postaderare de sapte ani, nu va fi posibila fara nicio zbatere a tuturor companiilor, vizand tinte precise: sa se schimbe, sa produca mai bine, mai ieftin. Fiindca nu-i de ajuns sa produca mai mult. E nevoie sa si vanda mai mult. Sa aiba deci piata. Prioritatea-prioritatilor fiind concurenta. Numai prin concurenta vor putea fi facuti pasi decisivi inspre insanatosirea economiei.
Adevarul este ca ne mai lovim inca de reflexul colectivist, chiar daca intr-o forma atenuata. Reflexul ce a deformat pana si teoria lui Marx, pentru ca fondatorului "socialismului stiintific" ii era limpede ca productia se justifica numai daca exista consumul; iar banii pentru consum trebuie sa provina din munca eficienta. Daca vrem, astazi, sa avem o piata de consum bine organizata si, deci, indestulatoare, nu va fi de ajuns munca si productia, cum cred multi. Adeseori avem si munca, avem si productie. Eficienta insa nu avem. Producatorul, avand puterea pe piata, a facut adeseori din preturi oxigenul care-l ajuta sa supravietuiasca. Societatea i-a incurajat indolenta. Si prejudecata nenorocita ca "Merge si asa!". Adica sa lucreze in doru' lelii. Asa am ajuns ca preturile, in loc sa exprime eforturi pentru cresteri calitative, mai acopera inca munca dezorganizata, incompetenta manageriala, risipa. "Munca si productia", lipsite de absolut necesarul climat
concurential, au facut sa se infunde bani multi in blocaj financiar, in stocuri de produse fabricate dar nevandute si in pierderi.
Am ajuns astfel la cheia problemei: costurile exagerat de mari din economia romaneasca. Paradoxal este faptul ca in Romania se produce extrem de scump, in conditiile in care piata muncii este extrem de ieftina. Ce ne-am face noi daca intreprinderile romanesti ar trebui sa plateasca salarii lunare nu ca in Europa de Vest, ci macar ca in unele tari vecine? Si intreb: "Ce ne-am face noi?"... fiindca o parte importanta din economie se sufoca sub povara costurilor, desi forta de munca este cumparata cu numai 300 de euro pe luna. Desigur, in medie.
Si iata cum, in conditiile in care, de cativa ani, cheltuielile medii din gospodariile populatiei sunt orientate cu deosebire spre consum, totusi consumul populatiei ramane degradat, chiar daca inflatia alearga mai incet decat castigurile.
Romanii au acum bani mai multi si, in consecinta, cumparaturile au cunoscut sporuri considerabile. Faptul este exprimat printr-o extensie spectaculoasa a comertului cu amanuntul. Populatia cumpara mai mult, iar marile magazine fac cifre de afaceri promitatoare. Fara indoiala ca intensificarea cumparaturilor cu amanuntul, prin retelele comerciale, este datorata in buna masura si cresterii sumelor trimise in tara de romanii din strainatate. Cum insa nu creste corespunzator si oferta interna de bunuri si servicii, acestui consum expansiv ii ramane o singura cale: cresterea importurilor. Si, mai departe, agravarea deficitului de cont curent.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
