Deficitul extern (de cont curent) al Romaniei creste fara incetare. De la o pondere in PIB de 10 la suta in 2006, ne asteptam in acest an la o pondere si mai mare, probabil de 14 la suta. Daca nu chiar de 15 la suta.
Adevarul este ca acest deficit, nu doar mare, ci si impovarator, in loc sa scada se umfla. E de fapt o boala, o boala grava. Si desi economia noastra duce "pe picioare" aceasta boala, fara sa-si intrerupa cresterea, de aici ni se trag multe complicatii. Inevitabile, de altfel, caci boala pe care o numim deficit de cont curent exprima un dezechilibru in corpul economiei. Practic, societatea romaneasca produce mai putin decat consuma.
De unde provine plusul de consum? Fireste ca n-am inventat noi roata. Americanii sunt in fruntea listei tarilor care, de vreme indelungata, consuma mai mult decat produc. Desigur, importand. Prin urmare, desi incasarile lor din vanzarile de bunuri si servicii sunt mai mici, de multe ori considerabil mai mici decat platile externe, isi permit sa incarce nota de cumparaturi de pe piata interna. Diferenta e inregistrata ca deficit de cont curent. Diferenta in plus intre ce platesc si ce incaseaza in relatia cu partenerii de afaceri din lumea intreaga.
De ce, in cazul Romaniei, deficitul extern creste riscant de mult? De-a lungul anului in curs, din ianuarie si pana la inceputul lui august, cat timp moneda nationala s-a apreciat aproape fara incetare, de la o zi la alta, am fost martori la cateva dezbateri in care verdictul a fost pronuntat fara ezitare: vinovata e rata de schimb leu-euro. Ce-ar trebui sa intelegem? Ca leul, apreciindu-se luni in sir, ar favoriza importurile. In sensul ca importatorii cumpara valuta cu lei mai putini, caci valuta e tot mai ieftina; asa ca sunt incurajati sa cumpere mai multa valuta, sa plece in lume si sa aduca in tara mai multe marfuri pentru consum; si astfel, deficitul de cont curent ia proportii ingrijoratoare.
Am vazut chiar un tabel cu trei posibili factori de influentare a cresterii deficitului extern: 1) aprecierea monedei nationale; 2) cererea agregata de consum; 3) oferta agregata de bunuri si servicii. Si o intrebare: care este factorul determinant in producerea deficitului de cont extern? Trei redutabili analisti au raspuns in unanimitate: "1". Adica aprecierea monedei. Raspuns confirmat de o carte americana din care a fost extras exercitiul... Numai ca a fost omis un fapt esential. Si anume, ca raspunsul corect e "1" intr-o singura varianta: cand "2" si "3" sunt factori care nu-si schimba starea. De retinut, deci, ca intr-o economie echilibrata, cu factori constanti, miscarile cursului de schimb, singure, pot fi determinante pentru dinamica deficitului de cont curent. Nu insa si in economia romaneasca, in conditiile actuale, cand oferta interna de bunuri si servicii poate sa satisfaca doar o parte a cererii agregate de consum.
Sa nu uitam ca, in ceea ce ne priveste, consumul intern are ca baza de lansare o cerere agregata in crestere. Desigur, luam in calcul doar cererea solvabila, cea acoperita cu bani. Apoi, ar fi incorect sa restrangem consumul intern doar la sfera gospodariilor populatiei. Consuma si firmele, in procesul investitional si in cel al sustinerii activitatii productive. Si mai consuma si bugetul. In plus, o mare influenta o are importul de resurse energetice, in primul rand de petrol. Vedem ca, in acest tablou de ansamblu, in timp ce importurile pentru consumul populatiei au ponderea cea mai mare, cele pentru firme si pentru buget au cel mai rapid ritm de crestere. Dar si populatia, si firmele, si bugetul exercita o presiune puternica pe cel
de-al doilea factor: cererea agregata de consum. Populatia preseaza continuu, din ce in ce mai mult, pe masura ce creste puterea ei de cumparare. Firmele preseaza si ele: mai multa valoare adaugata implica mai multe importuri de tehnologie. Si, in sfarsit, bugetul devine un tot mai mare devorator de consumuri. Bine ar fi daca am consuma - nu total, caci ar fi imposibil, dar intr-o masura considerabil de mare - productie interna. Dar nu avem atata productie cata cerere. Solutia: importam.
Intr-o tara ca a noastra, nici n-ar fi posibila o dezvoltare sustinuta fara un deficit de cont curent in crestere. Iar deficitul, in conditiile date, nu-l determina rata de schimb. Importurile cresc indiferent de ce se intampla cu leul: se apreciaza ori se depreciaza. Cauza principala fiind diferenta dramatica intre cererea de consum in crestere si productia interna care nu-i face fata.
Cartile scriu ca numai consumul in crestere stimuleaza productia. Dar nu adauga si o intrebare de cea mai mare insemnatate: a cui productie? Caci romanii isi sporesc fara incetare consumul, fapt ce stimuleaza productia... in tarile de unde ne importam marfurile. De unde se vede ca, pentru productia interna, nu ne-ar fi de ajuns un consum in crestere. Ne-ar mai face trebuinta un cod motivational. Dar intai si intai, avem nevoie de un cod al organizarii concurentei. Fara acest al doilea cod, vom continua sa suportam doua lucruri rele: 1) importante resurse vor fi irosite in efortul zadarnic de a astupa gauri negre imposibil de astupat; 2) nu vor fi asigurate conditii competitive pentru valorificarea optima a resurselor materiale, financiare si umane.
O schimbare de substanta in oferta interna de bunuri si servicii nu va veni fara piete cu adevarat libere si mai cu seama fara concurenta. Numai sub Protectoratul Concurentei va fi posibila punerea in functiune a pompelor de oxigen de care economia romaneasca are nevoie vitala. Numai asa vom ajunge la un model economic eficient, la un sistem complex de mijloace aducatoare de profit si la un deficit extern rezonabil.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
