Piata valutara a dat semne de calmare inca de saptamana trecuta. Leul n-a mai pierdut puncte. Pentru ca in saptamana in curs, atat luni, cat si marti, mai ales, sa inceapa sa recastige puncte.
Analizele privind piata valutara au scapat si ele de descarcari nervoase. Vocile ce se pronuntau decisiv ca Romania ar fi intrat in criza valutara au tacut. Marti am citit comentarii care sustineau contrariul: ca o criza este exclusa.
Dar am scapat si de turbulente? Probabil ca nu. Nu este exclus ca leul, in confruntarea cu euro, sa ne mai dea ceva dureri de cap. Acum insa, la adapostul calmului, cred ca merita sa discutam - fara nervi! - despre un mai bun racord intre moneda si economie. Plecand de la nevoia unei combinatii optime de patru politici: monetara, fiscala, salariala si de restructurare. Caci Romania nu mai are timp de pierdut. Tara noastra are o singura sansa: sa-si comprime timpul dezvoltarii.
Timpul, acum, e nefavorabil. Pietele lumii sunt confruntate cu mari probleme. Va fi nevoie, cu atat mai mult, nu numai de tinerea sub control a balantelor macroeconomice, ci si de intrarea intr-un ritm rapid a reformelor structurale la nivelul companiilor. Pentru ca numai asa va putea fi atinsa masa critica necesara detensionarii sistemului economic in ansamblul sau. Daca vrem crestere economica sanatoasa, inflatie lenta si curs stabil, va fi nevoie sa ne infratim cu rigoarea financiara si cu restructurarea efectiva. Iar la stabilitate economica si financiara si la angrenarea economiei romanesti pe o curba ascendenta de durata se poate ajunge numai si numai prin reglarea de ansamblu a principalelor sectoare.
Anul 2007 a fost o lectie. Acum e clar ca UE nu ne asterne dinainte un covor rosu. Drumul spre integrare e greu, dar o alta sansa de a iesi din actualele dificultati nu avem. In joc e mai mult decat mandria nationala. De altfel, inca imediat dupa Maastricht, spre nelinistea noastra, am descoperit ca regulile UE au fost apasat inasprite. Au fost cuprinse multe obligatii ce nu sunt usor de indeplinit nici pentru tari cu economii puternice. Va fi cu atat mai greu pentru noi sa trecem peste dificultatile de integrare.
Cresterea economica inceputa in 2000 - si continuata in prezent! - s-a bazat un timp pe exporturi si pe investitii. Apoi, a aparut in ecuatie consumul intern, in crestere exploziva. Iar exporturile si-au incetinit ritmul din cauza intarzierii restructurarilor. Iesirea din aceasta capcana a devenit o problema foarte grea. Dar va fi tot mai grea daca vor interveni alte amanari. Vremea pentru o succesiune fireasca a etapelor reformei economice s-a epuizat. Romania are nevoie, acum, de mecanisme de piata specifice unor actiuni in forta, care sa blocheze motoarele neperformante din economia noastra si, in acelasi timp, sa mobilizeze resursele de care dispunem pentru a asigura buna functionare a motoarelor performante.
Si poate ca e vremea s-o spunem deschis: traim intr-o tara in care putini oameni muncesc. Dar faptul cel mai grav este ca s-a restrans masa salariatilor platitori de impozite. In 1990, numarul pensionarilor din sistemul asigurarilor sociale de stat era de 2,4 milioane. In schimb, numarul salariatilor contribuabili la buget depasea 8 milioane. In prezent, lucrurile s-au inversat: numarul pensionarilor din sistemul asigurarilor sociale se apropie de 6 milioane. Numarul salariatilor platitori de impozite a scazut insa la 4,5 milioane. Din acest motiv, contributia pentru asigurari sociale a tot urcat, ajungand la niveluri greu de suportat. Una dintre cele mai mari contributii din Europa. Fara a salva definitiv sistemul asigurarilor sociale, aceasta cota inalta le produce mari necazuri celor care produc.
Salariatii si patronii se plang ca sunt coplesiti de povara contributiilor sociale. Cei asistati spun ca tot ceea ce primesc le ajunge doar pentru supravietuire. Cat priveste incasarile de impozite, din partea celeilalte parti a populatiei ocupate, adica a nesalariatilor care lucreaza in economia necontabilizata, ele sunt extrem de mici sau inexistente. Totusi, nici daca vom ajunge la forme de inregistrare corecta si la plata normala a impozitelor, ceea ce inseamna ca intreaga populatie activa ar aduce venituri la buget, economia inca nu va fi capabila sa indestuleze bugetul.
Nu vom avea, insa, in Romania, o bunastare reala pana cand nu vom dezvolta o economie sanatoasa, intemeiata pe un sistem de piete libere - de marfuri, de servicii, de bani. Dar, mai cu seama, fara o economie de piata dominata de oameni, de institutii si de companii care sa invete sa faca bani si sa aduca venituri bugetului. Este o cerinta vitala intr-o vreme in care, in Romania, sunt inca multe companii care pierd bani, ceea ce inseamna ca altele, rentabile, impreuna cu populatia, le achita, in final, nota de plata.
O cale de iesire ar fi sa nu ne mai lasam impresionati de nici un motiv - nici politic, nici social si nici electoral - si sa nu mai aruncam bani in gaurile negre ale economiei; sa nu mai finantam nici incompetenta manageriala, nici organizarea rudimentara a fabricatiei si nici comercializarea marfurilor la intamplare. Acest climat nociv nu poate fi perpetuat fara sa platim scump. Romania are nevoie de un avant economic sanatos, bazat pe mai multa eficienta si pe mai putina risipa. Atunci va avea si un leu pe deplin sanatos.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
