Peisajul legislativ din domeniul financiar-bancar se pregăteşte pentru o transformare radicală, conform celor două propuneri legislative majore care aşteaptă implementarea.
Pe de o parte, asistăm la proiectarea unei preluări de către Banca Naţională a României („BNR”) a atribuţiilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor („ANPC”) ca autoritate naţională competentă cu protecţia consumatorilor de produse şi servicii financiar-bancare, anunţată de BNR în diverse contexte şi concretizată printr-o propunere legislativă înregistrată la Senat pe 5 martie 2024. Pe de altă parte, o nouă lege privind protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte costul total al creditării şi cesiunea de creanţe a fost adoptată de Camera Deputaţilor- în calitate de Cameră Decizională, la finalul lunii martie şi se îndreaptă spre promulgare.
Dacă vor fi promulgate, cele două proiecte legislative vor remodela modul în care consumatorii interacţionează cu produsele şi serviciile financiar-bancare.
- Transferul atribuţiilor privind protecţia consumatorului către BNR
În esenţă, transferul de competenţă este proiectat a se realiza fără o modificare pe fond a conţinutului sau a modului de exercitare, BNR urmând să preia şi să îndeplinească toate atribuţiile ANPC în legătură cu produsele şi serviciile financiar-bancare oferite de: (i) instituţiile de credit, (ii) instituţiile de plată şi furnizorii specializaţi în servicii de informare cu privire la conturi, (iii) instituţiile emitente de monedă electronică, (iv) instituţiile financiare nebancare, precum şi (v) sucursalele din România ale acestor entităţi având sediul în alte state membre sau în state terţe care acţionează pe teritoriul României, şi (vi) agenţii entităţilor de la pct. (ii) si (iii), înregistrate în alte state membre, care acţionează în conformitate cu dreptul de stabilire şi prestează servicii de plată pe teritoriul României.
Modificările propuse vizează, printre altele, protecţia consumatorilor de produse şi servicii financiar-bancare împotriva practicilor comerciale incorecte. Astfel, după adoptarea actului normativ, consumatorii ar trebui să raporteze către BNR clauzele abuzive din contractele încheiate cu entităţile din domeniul său de competenţă. De asemenea, reclamaţiile privind informaţiile incorecte furnizate consumatorului în etapa precontractuală ar trebui adresate BNR-ului, atât în cazul încheierii unui contract de credit, cât şi în cazul încheierii la distanţă a altor contracte privind serviciile financiare cu una dintre entităţile menţionate.
Printre noutăţile introduse se numără şi regimul sancţionator. Propunerea legislativă derogă de la regulile stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, separând competenţa de constatare a faptelor, care este atribuită agenţilor constatatori împuterniciţi în acest sens, de competenţa de aplicare a măsurilor şi sancţiunilor, care va fi exercitată doar prin acte emise de guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii BNR.Propunerea legislativă va fi supusă dezbaterii Parlamentului, cu Camera Deputaţilor în calitate de cameră decizională, iar în forma actuală, presupune o perioadă de tranziţie de 18 luni de la publicarea în Monitorul Oficial până la intrarea în vigoare, timp în care BNR îşi va organiza activitatea pentru a acomoda preluarea şi exercitarea noilor competenţe. Suplimentar, orice intervenţie legislativă adusă atribuţiilor exercitate de Banca Naţională a României presupune, în mod obligatoriu, derularea procedurii de consultare prealabilă a Băncii Centrale Europene.
- Noua lege privind costul total al creditării şi cesiunea de creanţe
Scopul principal al proiectului legislativ este impunerea unor limite stricte privind dobânzile şi costurile totale ale creditării, legiuitorul român inspirându-se în acest sens din legislaţia celor 14 state membre ale Uniunii Europene care au astfel de restricţii în vigoare de peste un deceniu.
Dacă va fi promulgată, această lege va introduce schimbări importante în ceea ce priveşte produsele de creditare oferite de instituţiile financiare nebancare, printre care creditele ipotecare şi creditele de consum negarantate cu ipotecă imobiliară cu o valoare maximă de 100.000 lei şi termen de rambursare de maximum 5 ani.
Noile prevederi urmează să fie aplicabile inclusiv contractelor active la data intrării în vigoare a legii, astfel că, după promulgare, consumatorii care se vor regăsi în situaţia de a fi parte la un contract cuprinzând dobânzi superioare celor avute în vedere prin noua lege ori costuri totale care depăşesc pragul impus vor avea dreptul să solicite revizuirea contractului de către creditor, să se adreseze instanţei sau unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor. În cazul acestora, precum şi a contractelor aflate în maturitate, cu întârzieri la plată de cel mult 60 de zile, plafoanele stabilite se vor raporta la soldul rămas de rambursat.
Noile limite aplicabile dobânzii anuale efective („DAE”) vor fi stabilite:
♦ la cel mult 8 puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR pe piaţa financiar-bancară internă, pentru creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare;
♦ la cel mult 27 de puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR pe piaţa financiar-bancară internă, în cazul creditelor de consum.
În cazul creditelor de consum de o valoare mai redusă, noua reglementare aduce limitări suplimentare, aplicabile în funcţie de valoarea creditului, astfel:
♦ în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 5.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 1% pe zi;
♦ în cazul creditelor de consum cu o valoare între 5.001 RON şi 10.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 0,8% pe zi;
♦ în cazul creditelor de consum cu o valoare între 10.001 RON şi 25.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 0,6% pe zi,
iar în toate cele trei cazuri, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.
În consecinţă, consumatorii vor trebui să acorde atenţie sporită termenilor contractuali pentru a distinge costurile, comisioanele, primele sau celelalte accesorii ale creditului care ar putea, în realitate, să ascundă dobânzi excesive şi să semnaleze acest aspect.
Creditorii cărora le este solicitată adaptarea amiabilă a contractului vor fi obligaţi să transmită o propunere de revizuire în termen de maximum 30 de zile de la primirea solicitării, ţinând cont de situaţia financiară a consumatorului, inclusiv din perspectiva gradului maxim de îndatorare, întrucât refuzul explicit al cererii de revizuire a contractului sau întârzierea cu mai mult de 45 de zile a răspunsului oferă consumatorului dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti cu o cerere de adaptarea judiciară a contractului. De asemenea, considerăm că inclusiv un refuz implicit, materalizat printr-o propunere de revizuire în mod evident nesatisfăcătoare din perspectiva consumatorului, poate sta la baza cererii de adaptare judiciară.
Suplimentar, în procedura judiciară, consumatorul poate obţine suspendarea efectelor contractului sub condiţia obţinerii, în prealabil, a unei decizii a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului prin care să fie constatată depăşirea plafoanelor legale.
În ceea ce priveşte entităţile care desfăşoară activitatea de recuperare a creanţelor, acestea se vor afla sub interdicţia de a percepe de la debitori o sumă totală care să depăşească cuantumul creanţei de la momentul încheierii contractului de cesiune, certificat de creditor la momentul încheierii acestuia, incluzând orice cheltuieli legate de recuperarea creditului (inclusiv cheltuielile cu executarea silită). Mai mult decât atât, cuantumul creanţei trebuie să cuprindă toate costurile cunoscute de către creditor, prezentate consumatorului în format scris şi defalcate.
Proiectul se află în etapa promulgării, astfel că, în lipsa unei sesizări a Curţii Constituţionale de către Preşedinte cu o obiecţie de neconstituţionalitate, schimbările legislative vor intra în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
