Un lucru e cert: cursul leu-euro, pe termen scurt, il stabilestepiata, tinand seama de realitatile din acest moment: cata valuta eceruta, cata valuta e oferita la schimb contra lei. Ambiiindicatori exprima realitatea de zi cu zi. Alti indicatori, cum arfi deficitul balantei de plati, rata inflatiei, politica salariala,eficienta, productivitatea, PIB-ul si asa mai departe, exprimacauze ce produc efecte pe termen lung. Din toti acesti factori seintrupeaza vantul ce sufla in panzele cursului valutar. Determinandatat directia de mers, cat si nivelul pana la care urca saucoboara. Sau momentul in care se produce o miscare sau alta. Dacadecizia pietei ar fi convenabila tuturor jucatorilor, piata si-arpierde unul dintre principalii factori de stimulare a eficientei:concurenta. Cumparatorii si vanzatorii de valuta vor fi competitivinumai in masura in care sunt atenti la semnalele pietei, leinterpreteaza corect si dezvolta un management performant.
E normal sa fie lasata piata sa lucreze. BNR nu are drept tintenici dobanda, nici cursul de schimb, care sunt stabilite inconditii de piata. Unica tinta a BNR continua sa fie calmareainflatiei. Dar are, in plus, doua obiective fundamentale:stabilitatea financiara si stabilitatea economica. Motiv pentrucare se uita cu ambii ochi la inflatie, dar cu un ochi la cursul deschimb.
De multe ori, BNR a atras depozite cu dobanzi mari, in carebancile comerciale si-au facut plasamente sigure si profitabile.Avand un scop: calmarea exploziei inflationiste, in conditiile incare surplusul de lei din sistemul bancar nu era absorbit inafaceri profitabile, in economia reala, ci se ducea in preturi.Necazul a fost ca bancile comerciale s-au obisnuit astfel saintoarca spatele economiei reale si sa-si plaseze banii la BNR. Asaca, ori de cate ori a fost posibil, Banca Nationala a schimbattactica: a redus dobanda de politica monetara pentru a determinabancile comerciale sa-si asume un rol activ si sa-si intoarcaprivirile catre economia reala, unde sa-si caute plasamente maibune. O face si acum, in conditii specifice: piata valutara areviata, dinamism, stabilitate si, prin urmare, e in stare sa iatemperatura exacta a momentului vietii noastre economice prin ratade schimb leu-euro. Faptul ca, in acest moment, cursul floteaza injur de 4,2 lei pentru 1 euro inseamna ca acesta este punctul incare se impaca, pe piata, oferta de valuta cu cererea de valuta. Ces-ar intampla, insa, daca acest punct "de impacare" ar urca panaunde si-ar dori cei ce prevad cursuri de 4,7 sau 5 lei pentru 1euro? Sau invers: de 3,9 sau 3,6 lei pentru 1 euro? In aparenta,companiile exportatoare ar fi favorizate. Pe termen foarte scurt,ele vor reusi sa faca fata unor cheltuieli suplimentare. Inrealitate, insa, pe masura ce va trece timpul, se va vedea calucrurile nu stau tocmai asa. Inflatia calma le va pune inincurcatura si isi vor pierde o importanta "subventie". Deja nu maieste un secret ca timp de 20 ani inflatia a luat bani dinbuzunarele populatiei, pe care i-a transferat, prin mecanismelece-i sunt specifice, in conturile intreprinderilor nerentabile.Acum a devenit un lux nerentabil continuarea acestui joc. Un eurosupraevaluat ar reaprinde focul preturilor galopante. Mai departe,inflatia ar determina un nou nivel al cursului. Si mai inalt. Inreplica, piata monetara ar raspunde cu dobanzi mari. Avem nevoie deo astfel de cursa?
Multi dintre cei care au pierdut iluzia subventiei prin curs, cele dadea senzatia ca sunt rentabili, in timp ce ei risipeauresurse, nu si-au revenit inca si nu se impaca cu leul tare. Dinacest motiv - pentru ca s-a facut mult caz in jurul acestui subiect- societatea noastra, in general, a capatat o sensibilitateaccentuata fata de urcarea cursului de schimb al leului. Desicursul nu-i decat oglinda: aici se vede cine pierde si cinecastiga. Vrem sa vedem cat suntem de competitivi? Vom lasa piatalibera, ca sa spuna adevarul. Vrem sa aflam o minciuna, vomstrangula piata si vom obtine un curs "frumos". Pretul minciunii arfi insa enorm: recesiune si saracie.
Nu este exclus ca leul, in confruntarea cu euro, sa ne mai deaceva dureri de cap. Acum insa, la adapostul calmului, cred camerita sa discutam - fara nervi! - despre un mai bun racord intremoneda si economie. Plecand de la nevoia unei combinatii optime depatru politici: monetara, fiscala, salariala si de restructurare.Caci Romania nu mai are timp de pierdut. Tara noastra are o singurasansa: sa-si comprime timpul dezvoltarii.
Daca bancile, care acum nu stiu ce sa faca cu excesul de lei dinpiata, vor incepe sa crediteze economia, acest scop chiar va fiatins.
Continuarea miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
