Proiectul de modificarea a Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală prezentat mediului de afaceri conţine diverse măsuri care se referă la mai multe arii fiscale. Sunt propuneri pe zona contribuţiilor salariale – segment care a stârnit multe dezbateri în presă, pro si contra, dar să nu uitam ca proiectul de OUG prevede măsuri importante şi in alte domenii, cum ar fi impozitul pe profit, TVA si accize, dar şi propuneri de modificare a Codului de Procedură Fiscală.
Dacă ar fi să subliniez una dintre măsurile propuse, aceasta ar fi introducerea Declaraţiei de patrimoniu, iniţiativă care ar permite declararea de către persoanele fizice a unor sume de provenienţă necunoscută, intrând astfel în legalitate. Astfel, potrivit iniţiativei, persoanele fizice ar urma să depună o astfel de declaraţie până la data de 31 martie 2017, plătind un impozit de 16% pe sumele declarate, iar dacă nu fac acest lucru şi ulterior autorităţile fiscale descoperă astfel de sume nedeclarate, atunci acelea ar fi taxate cu 75%. Potrivit iniţiativei, toate persoanele fizice cu patrimonii de peste 4,5 milioane de lei ar urma să fie obligate să depună aceste declaraţii, iar pentru cei cu patrimonii mai mici, depunerea declaraţiei este opţională.
Este neclară însă modalitatea de determinare a valorii patrimoniului personal, având în vedere dificultăţile de evaluare şi fluctuaţiile preţurilor activelor.
O altă propunere foarte bună o reprezintă introducerea posibilităţii ca microîntreprinderile care îşi majorează capitalul social la 45.000 lei şi menţin acest plafon să devină plătitoare de impozit pe profit, iniţiativă foarte bună care va stimula dezvoltarea acestor firme.
În privinţa propunerilor de modificare a sistemului de contribuţii sociale, observăm că, în ipoteza propusă de acel document, (care în prezent nu mai este asumat de Ministerul de Finanţe) – aceea în care contribuţiile de asigurări sociale şi de sănătate pentru condiţii normale de lucru ar urma să cadă exclusiv în sarcina angajatului, iar angajatorii să fie determinaţi să majoreze salariile brute ale angajaţilor cu un procent de 21% pentru salariile mai mici de 5 salarii medii brute pe economie sau cu suma fixă de 2815 pentru salariile mai mari de acest prag – impactul financiar pentru angajaţi ar fi neutru, iar pentru angajatori uşor pozitiv, având în vedere scăderea cotelor de contribuţii, contrabalansate în mare măsură însă de creşterea costurilor salariale.
Cu toate acestea, rămân semne de întrebare asupra posibilităţii a reglementa prin intermediul Codului Fiscal nivelurile salariale în mediul privat, având în vedere că acestea sunt contracte private, rezultate în urma unei negocieri directe între angajaţi şi angajatori. Prin urmare, nu este sigur că este posibil să determini angajatorii să ofere acea majorare a salariilor brute cu 21% aşa cum prevede proiectul.
Un alt semn de întrebare îl reprezintă egalizarea nivelurilor de contribuţii sociale ale angajaţilor cu cele ale profesiilor liberale, a celor înregistraţi drept PFA sau PFI, în condiţiile în care aceştia din urmă suportă costuri şi îşi asumă riscuri pe care angajaţii nu le au, motiv pentru care ar trebui să beneficieze de niveluri de contribuţie diferenţiate, pentru a încuraja aceste activităţi, nu a le descuraja.
În zona de TVA, printre altele, proiectul de OUG are in vederea abrogarea dispoziţiei din actualul Cod fiscal referitoare la faptul ca ANAF anulează înregistrarea în scopuri de TVA a unei persoana impozabile, cu sediul activităţii economice în România, daca aceasta nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică potrivit anumitor criterii şi în termenele stabilite printr-un ordin al preşedintelui A.N.A.F emis in acest sens (ie OPANAF NR. 2393/ 2016).
Aceste prevederi s-au concretizat în celebra declaraţie 088.
In privinţa declaraţiei 088, nu puţine societăţi au fost acelea care s-au confruntat cu mari probleme in practică generate de completarea, depunerea si mai ales de deznodământul privitor la păstrarea sau anularea codului de TVA, ca urmare analizei de către ANAF a informaţiilor cuprinse in declaraţia 088.
Aşadar, proiectul de OUG vrea sa elimine sintagma “intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică” exprimata la lit. h) a alin. (11) art. 316 “Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA” din Codul fiscal.
In contextul lui D088, aceasta abrogare nu poate fi decât o veste bună…
Atenţie însă, propunerea de OUG introduce o noţiune noua si anume ”suspendarea codului de TVA” pentru o perioadă de 90 de zile în cazul în care se constată ca un contribuabil prezintă risc fiscal ridicat în urma analizei de risc efectuată în cadrul ANAF. Mai mult, aceasta suspendare se poate abate nu doar asupra societăţilor înfiinţate conform Legii nr. 31/ 1990, ca in prezent, ci si asupra branch-urilor înregistrate in scopuri de TVA înfiinţate in România de nerezidenţi sau asupra PFA-urilor, întreprinderilor individuale sau familiale, stabilite în România. Totodată, propunerea de modificare a Codului fiscal are in vedere ca, in perioada sus amintita de 90 de zile, ANAF să verifice dacă acel contribuabil prezintă sau nu risc fiscal ridicat.
In funcţie de rezultatul analizei, in final, se decide daca respectivul cod de TVA se anulează, ori, daca, dimpotrivă, nu se confirma existenta riscului fiscal ridicat, încetează suspendarea, mai simplu spus, se reconfirma retroactiv validitatea codului de TVA.
Cu siguranţă, măsura are in vedere eliminarea problemelor practice generate in ultimele luni de anularea frecventa a codurilor de TVA. Motivele au fost multiple, variind de la simple erori de sistem, la comunicarea lacunară dintre societăţi si ANAF.
Fără doar si poate, eliminarea acestei sintagme atât de generale, dat care a generat in rândul reprezentanţilor ANAF interpretări cât se poate de restrictive, nu face decât sa bucure mediul de afaceri.
Doar ca, pentru ca bucuria sa nu ne fie doar de scurta durata, am dori sa ne asiguram ca schimbarea nu este doar una formala - in sensul ca deşi se elimina lit. h de care vorbeam mai sus, cea care face referire la „intenţia si capacitatea economica”, materializata in D088, analiza care se va derula in cele 90 de zile de către ANAF, sa se facă in baza aceloraşi criterii utilizate si in prezent de ANAF.
Mai mult, deşi mediul de afaceri a ridicat aceasta problema si in trecut, rămâne de actualitate faptul ca, văzut si din perspectiva principiilor de TVA, precum cele ale neutralităţii si proporţionalităţii, dar si a jurisprudenţei recente (ex. Cauza PPUH) refuzarea dreptului de deducere a TVA la nivelul beneficiarilor unor achiziţii de la furnizori ce au codul de TVA suspendat nu este in linie cu dispoziţiile comunitare in domeniul TVA.
Aşadar, si acest aspect ar trebui reanalizat de legiuitor si deci modificate prevederile relevante aşa încât legislaţia naţională să fie corelata cu cea europeana si în acest sens.
Mihaela Mitroi este Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică în cadrul PwC România.
