Aparitia "ordonantei claw-back" a fost pe buna dreptate vazutade industria locala drept apogeul suprareglementarilor distructivedin 2009. Aceasta prevede ca detinatorii autorizatiilor de punerepe piata a medicamentelor cu prescriptie vor plati trimestrial ocontributie din valoarea incasarilor rezultate din comercializareamedicamentelor mentionate anterior. Contributia se va calcula infunctie de volumul vanzarilor, utilizandu-se o grilaprogresiva.
Premergator ordonantei, mai devreme in an s-a revenit laprescriptia obligatorie pe DCI (Denumire Comuna Internationala),care a facut sa scada ponderea medicamentelor generice(medicamentul produs dupa expirarea patentului unui produsoriginal) cu aproape 20% in volume si a exacerbat cheltuielilecomerciale. Tot in 2009 s-a schimbat de doua ori metodologia decalcul a pretului la medicamente, care a dus la scaderea pietei degenerice cu aproape 10% fata de anul precedent, la re-exporturi sila after-shock-uri anti-concurentiale si a obligat producatorii sasustina un curs de schimb impropriu. Tot anul trecut au fostprelungite termenele de plata in ambulator de la 90 de zile (oricumnerespectate) la 180-210 zile, obligand producatorii la creditareaextrema a sistemului sanitar.
Inspirat din practicile unor piete din UE, clawback-ul romanesc,in afara unei revizuiri a cadrului normativ si a unor norme deaplicare clarificatoare, va avea efecte negative asupra industrieigenerice locale; astfel, el nu are in vedere cinci prevederifundamentale in tarile de inspiratie:
- clawback-ul nu se aplica asupra produselor generice,penetrarea acestora garantand direct reduceri ale costurilor cumedicamentele;
- claw-back-ul se aplica plecand de la o baza de referinta,contributia calculandu-se asupra cresterii volumului de vanzarifata de un nivel agreat in prealabil (increment), constituindu-seintr-o negociere pret volum;
- clawback-ul se aplica exclusiv pe banul public cheltuit(sumele utilizate din fondul de sanatate) dupa deducereacontributiei pacientului;
- claw-back-ul se aplica asupra pretului de producator, scutindpe acesta de plata taxei pe marjele comerciale;
- claw-back-ul se aplica la sumele decontate de fondul desanatate catre furnizorul de servicii, constituindu-se intr-oregularizare de plati.
In absenta celor de mai sus, exista patru riscuri majore pentruindustria locala a sanatatii.
Primul este accentuarea dezechilibrului fluxului de numerar.Industria generica locala incaseaza contravaloarea serviciilorefectuate in peste 240 zile; asta inseamna ca, daca urmarimdefinitiile din ordonanta, contributia trimestriala se va face defapt pe o proiectie a incasarilor si nu pe incasari reale.
Al doilea este agravarea decapitalizarii operatorilor economici.Prin termenele lungi de plata normele capitalului de lucru inindustria generica au ajuns la peste 75% din cifra de afaceri.Adaugarea la aceste norme a unui cost aditional va ingreunaadministrarea capitalului de lucru impactand planificarea supplychain-ului si punerea pe piata a sortimentului de produse.
In al treilea rand este vorba de suprataxare. Claw-back-ulurmeaza sa fie aplicat industriei locale care cuprinde agentieconomici mari contribuabili la bugetul de stat ce platesc sumeimportante sub forma de taxe si impozite - o parte insemnata dinele ajungand si la bugetul de sanatate. Fiscalitatea excesivaprevazuta prin claw-back ii va impacta doar pe acestia, nu si peoperatorii multinationali care platesc impozit in alta parte.
In fine vorbim despre descurajarea proiectelor de investitii indezvoltare
La un capat, Guvernul lucreaza la planuri de atragere ainvestitiilor prin, de exemplu, neimpozitarea profituluireinvestit. La celalalt, impune o taxa pe cifra de afaceri carerezulta in industria sanatatii chiar din facilitatile create deGuvern.
Dragos Damian este CEO al Terapia Ranbaxy sivicepresedinte al Asociatiei Producatorilor de Medicamente Genericedin Romania (APMGR)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
