Anul 2012, pe piaţa valutară, a început cu obişnuitul joc de şah. Numeroşi jucători s-au aruncat la deschideri "tari", în încercarea de a-şi surprinde adversarii şi a ocupa poziţii avantajoase. Apoi, treptat, piaţa a dobândit note distincte. A intervenit cererea sporită de valută din partea importatorilor de resurse energetice, în timpul viscolului. După care, în condiţiile agravării crizei datoriilor publice din Europa, în mai toate balurile de pe pieţele valutare vecine, din Ungaria, Polonia şi chiar din Cehia, euro a luat conducerea dansului. Monedele au cunoscut deprecieri drastice. Leul a greşit şi el câţiva paşi, dar nu s-a lăsat condus şi, în regiune, s-a remarcat faptul că moneda noastră a avut cea mai puternică rezistenţă. Şi cea mai redusă depreciere.
Evenimentele din 2012, cele din natură şi cele din viaţa politică, au făcut ca raportul între lei şi valută să nu mai fie optim. Balanţa s-a dezechilibrat, moneda noastră a început să piardă teren în timp ce valuta era mai puţină. Turbulenţele din zona euro au inhibat gustul pentru risc al multor investitori. Şi totuşi, desfăşurarea lucrurilor pe piaţa valutară n-a ieşit din normalitate. Piaţa valutară, cu jucătorii prinşi în două mari partide, a funcţionat. Şi a funcţionat bine. Mai exact, funcţionează bine.
Într-o primă partidă s-au aflat, zi de zi, faţă în faţă, clienţii şi băncile. Clienţii însemnând participanţii la schimburile valutare: companii de export; companii de import; companii de turism; case de schimb valutar; companii care fac investiţii, dar şi persoane fizice. Parteneri de "joc" fiindu-le băncile din România autorizate de BNR. Şi care au conturi deschise la BNR. Dar în categoria clienţi intră şi băncile nerezidente. Băncile străine, mari sau mici, care din momentul în care România şi-a liberalizat contul de capital vin aici şi fac de regulă operaţiuni de schimb. Vând ori cumpără valută, contribuind la buna funcţionare a pieţei.
A doua partidă e jucată numai între bănci. Şi dacă, în prima partidă, clienţi-bănci, multe dintre tranzacţiile financiare au mereu în spate tranzacţii comerciale, îndeosebi legate de contul curent al balanţei de plăţi - exporturi, importuri, servicii -, în cea de-a doua partidă, bănci-bănci, tranzacţiile comerciale sunt ocazionale. Băncile fac schimburi valutare între ele cu scopuri financiare.
Ce a intervenit nou în vara acestui an? De ce BNR consideră că turbulenţele din zona euro şi tensiunile politice din ţară, conjugate, sunt reflectate în cursul leu-euro? Sigur, acest curs îl stabileşte piaţa, ţinând seama de realităţile din acest moment: câtă valută e cerută, câtă valută e oferită la schimb contra lei. Ambii indicatorii exprimă realitatea de zi cu zi. Alţi indicatori, cum ar fi deficitul balanţei de plăţi, rata inflaţiei, eficienţa, productivitatea, PIB-ul şi aşa mai departe, exprimă cauze ce produc efecte pe termen lung. Din toţi aceşti factori se întrupează vântul ce suflă în pânzele cursului valutar. Cursa leu-euro e un film de lung metraj. Pe termen scurt însă, o săptămână, o lună, două luni, decisivă e confruntarea zilnică între cererea de valută acoperită cu lei şi oferta de valută susţinută de mişcările de euro, dolari şi alte monede. Am spus "mişcări valutare" şi nu intrări, fiindcă un rol important îl are valuta aflată deja în ţară. Căci ajung titluri de stat în lei la scadenţă şi, în loc să fie reînnoite, sunt retraşi leii de către investitorii străini, iar leii ajung pe piaţa valutară şi poate mai departe, după ce sunt schimbaţi în valută, sunt scoşi din ţară; sunt lichidate acţiuni şi leii ajung tot la schimb în piaţa valutară; se mişcă depozite ale nerezindenţilor şi aşa mai departe.
Repet: confruntarea leu-euro pe piaţa valutară e un film de lung metraj. Chiar un serial cu mai multe episoade. O critică realistă a filmului nu se poate opri la un singur episod, dintr-o lună ori alta, pentru a trage concluzii pentru un an întreg. Or, toată agitaţia din aceste zile, produsă în jurul cursului de schimb, scoate în faţă concluzii care vor fi cu siguranţă infirmate de secvenţele următoare. De altfel, de două săptămâni încoace leul mai mult se apreciază decât se depreciază. Să nu ne pierdem răbdarea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
