Este de salutat materialul semnat de domnul Giovanni Ravasio, consilier al primului ministru al Romaniei, "Deficitul contului curent al Romaniei - redefinirea regulilor jocului", in editia din 22 aprilie. Este, cred, pentru prima data in ultimii ani cand cineva foarte aproape de decizia executiva suprema trateaza cu atentie si rigoare o chestiune importanta a politicii economice in Romania, in mod public. Cu temei, articolul arata ca ce conteaza, in ultima instanta, in judecarea dimensiunii deficitului de cont curent (care a crescut la 5,8% din PIB in 2003, fata de 3,6% in 2002) este finantarea sa; ca, spre deosebire de alte tari vecine, la noi investitiile straine directe (ISD) au reprezentat numai 46% din finantarea deficitului in 2003; ca este esential ca finantarea sa creeze cat mai putin datorie externa. Acestea sunt teze de baza si este meritoriu ca articolul le subliniaza cu pregnanta.
Exista insa in articol o fraza ce poate contraria. Astfel, se spune ca actualele niveluri de deficit de cont curent pot fi sustinute cativa ani daca se respecta ferm programele de privatizare si se adopta masuri de crestere a investitiilor straine directe. Daca rolul ISD este pozitiv evident, relatia intre resursele obtinute din privatizari si finantarea deficitului extern necesita comentarii.
Sunt mai multe ratiuni care contesta o politica ce foloseste sumele obtinute din privatizare pentru acoperirea unor goluri de balanta de plati, care nu au cauze exceptionale. Una ar fi ca aceste intrari au un caracter temporar rezultand din stocul de active publice disponibile la privatizare. Altfel spus, aceste sume ar obisnui economia cu o structura de finantare a deficitelor ce nu are viabilitate, care ar necesita o alterare drastica la un moment dat - ce nu este indepartat; avem de-a face cu o forma a ceea ce literatura economica numeste "boala olandeza" (dutch disease), care se refera la un model de consum si productie ce nu poate fi durabil din cauza unor resurse temporare. Trebuie facuta distinctie aici intre ISD care origineaza in privatizari si cele care sunt atrase, autonom, de mediul de afaceri spre care se indreapta; numai acestea din urma au un potential de perpetuare semnificativ pentru politica economica. Alta ratiune priveste scopul folosirii resurselor din privatizare. Aceste resurse merita sa fie folosite pentru investitii in infrastructura, in productia de bunuri publice, mai ales intr-o economie (ca a Romaniei) in care putinatatea fondurilor alocate cu acest obiectiv este notorie. Tot aici am putea incadra si nevoia de a cofinanta proiecte ce beneficiaza de fonduri UE, ca sa nu mai vorbim de resursele publice necesare pentru reforma sistemului de pensii, pentru protectia mediului etc. In fine, un motiv este ca privatizarea, fie si partiala, a utilitatilor publice, in domeniul bancar, a Petromului, ar aduce sume considerabil peste media ISD din ultimii ani. De aceea trebuie sa ne intrebam cum le folosim.
Este adevarat ca programe de investitii publice pot accentua deficitul bugetar si pe cel de cont curent si s-ar putea spune ca articolul mai sus mentionat ar evoca o asemenea situatie, chiar daca implicit. Dar, ma intreb daca acesta este rationamentul din articol. Si mai apare o chestiune de consecventa argumentativa legata de pozitia Executivului in discutiile cu FMI si anume, ca investitiile in infrastructura sa nu fie cuprinse in cheltuielile publice (sa nu mareasca deficitul bugetar). Aceasta ar insemna ca banii din privatizare (ce pot fi folositi in acest scop) sa nu apara ca finantand deficitul de cont curent.
Ca sa inchei, banii din privatizare este bine sa finanteze programe de infrastructura, sa ajute la cofinantarea bugetara a programelor sustinute de UE, sa ajute tara sa faca fata unor situatii exceptionale (o recolta foarte rea, dezastre naturale, etc). Experienta Poloniei si a altor tari, care, uneori, au facut altfel (cu consecinte paguboase) este pilduitoare. In masura in care asemenea utilizari conduc la cresterea rezonabila a deficitelor situatia este controlabila, neingrijoratoare; in schimb, a miza pe sume din privatizare, de la inceput, pentru acoperirea de goluri de balanta de plati, de orice fel, consider ca este o practica suboptimala, cu inconveniente majore.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
