Acum 10 zile, consilierul prezidential Theodor Stolojan a propus public ca banii stransi de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) - adica 2 miliarde de euro - sa treaca in administrarea societatilor private de asigurari. Aceasta solutie-soc ar fi solutia pentru criza din sistemul de sanatate: o administrare mai buna rezultata din competitie, a explicat Stolojan. Casele de asigurari nu vor mai investi aiurea milioane de euro in sedii in loc de medicamente.
Ideea n-a prins deloc - probabil a fost atat de bizara, incat multa lume nu a inteles-o. Insasi industria asigurarilor este atat de ametita incat nimeni nu a reactionat public in favoarea propunerii consilierului prezidential. Cu toate ca ar insemna o triplare instantanee a business-ului in asigurari.
De ce n-a prins ideea, chiar la firmele private? Pentru ca vine parca din alta lume. Oamenii inca se mai amagesc cu ideea ca cineva acolo sus - statul - trebuie sa aiba grija de ei. Nu recunosc semnele timpului. Nu-si dau seama ca vechea organizare - sociala, a muncii, a familiei - s-a dus.
Timpul recentreaza societatea spre individ. Nici serviciile medicale, nici pen-siile - atributul statului pana acum, nu mai pot fi sustinute in structuri colective administrate politic.
Exista doua forte care ne imping in aceasta directie: noile tehnologii si imbatranirea populatiei, ca urmare a scaderii natalitatii. Spre exemplu, ca urmare a noilor tehnologii dar si a deficitelor bugetelor de pensii, ideea de etapizare a vietii in invatare-munca-pensie e depasita. Oamenii vor actiona precum bunicii sau strabunicii in agricultura: toate la un loc, tot timpul.
In multe din statele europene se pune problema majorarii varstei de pensionare, fapt care provoaca protestele angajatilor care sperau sa iasa la pensie la fel ca si colegii lor mai varstnici. Dar criza este a consumului inainte de economisire. Cei care au acum 65 de ani si lucreaza inca au sustinut financiar pensiile celor care s-au retras din activitate la 55 de ani. Banii sunt "mancati" deja, ca sa spunem astfel, asa ca trebuie recuperati de undeva. Iar din majorarea contributiilor celor activi nu se mai poate, pentru ca este deja un nivel sufocant pentru business.
Asa ca singura solutie este prelungirea activitatii. Pana cand? Toata viata, pentru cei in stare. Cei care au propriile lor afaceri stiu foarte bine: nu exista un timp liber si timp de business. Business-ul este tot timpul si se impleteste cu timpul liber. De fapt, aceasta impartire este inventata, iar naturala este ocuparea permanenta. Taranul stie foarte bine ca porcii, vacile si gainile trebuie supravegheate si ingrijite non-stop. La fel stie si intreprinzatorul ca afacerea nu are pauze. Si la fel va trebui sa stie oricine, angajat intr-o companie sau nu.
Societatea se indreapta spre o structura in care fiecare va fi propriul patron. Legislatia fiscala mai favorabila a facut deja ca acest fapt sa se intample pe scara larga in Romania. Peste 150.000 de oameni, dupa unele estimari, au ales sa-si fie proprii "stapani" doar din considerente fiscale.
Oamenii nu mai au pe cine sa se bazeze nici pentru pensie, nici pentru sanatate. Solutia este la ei insisi. Si nu-i nimic nou in asta. Mereu a fost asa. Pensia este o inventie, la fel ca durata timpului de lucru de opt ore pe zi.
Oamenii trebuie sa-si aleaga (si isi vor alege!) propria companie de asigurari de sanatate, in functie de calitatea serviciilor, si nu sa fie obligati sa plateasca mamuti precum Casa de Asigurari de Sanatate.
Banii nu ajung pentru ca sunt prost administrati. Banii stransi de la companii pentru sanatate in 2005 sunt de doua ori mai multi decat in 1999. Sunt de doua ori mai bune serviciile decat acum sase ani? Nu, poate chiar mai proaste. Unde se duc banii? Cineva trebuie sa stie: administratorii.
Ati auzit de Ion Albu, Emil Manolache, Florian Costache, Adrian Cojocaru, Lucia Uta, Mihaela Arteni sau Gheorghe Ilie? Nu? Nici eu, pana ieri. Ii gasiti pe site-ul CNAS.
Ei sunt o parte dintre cei 17 membri ai Consiliului de Administratie a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, trimisi acolo de sindicate, patronate, presedintie, guvern si consilii judetene.
De fapt, ar fi trebuit sa-i stim foarte bine. Conform legii, ei si colegii lor "aproba programul de investitii al CNAS si al Caselor de Asigurari de Sanatate".
Ei administreaza 2 miliarde euro, banii companiilor si angajatilor din Romania, pentru a furniza servicii de asigurari de sanatate. Ei sunt cei care trebuie intrebati de ce trebuie sa aducem medicamente de acasa in spitale sau de ce doctorii sunt platiti prost, iar casele de sanatate cheltuie bani fara socoteala pe sedii somptuoase.
Daca banii ar fi administrati de companii de asigurari private, oamenii ar fi mult mai interesati despre cum le sunt cheltuiti banii si cine sunt cei pe care trebuie sa-i traga la raspundere.
Si in cazul asigurarilor de sanatate, si in cazul pensiilor, este timpul ca statul sa se retraga. In toata lumea tendinta este spre responsabilizarea individuala, iar statele liberale isi impulsioneaza puternic cetatenii in acesta directie.
60% din capitalizarea burselor americane este in mana fondurilor de pensii, iar milioane de americani se uita zilnic sa vada cum au fluctuat economiile de care le vor depinde veniturile la batranete.
Legislatia britanica va permite, din aprilie anul viitor, deducerea din impozit a economiilor pentru pensie, facute chiar si in obiecte de arta - tablouri sau statui, iar printre primele masuri anuntate de noul guvern german este contributia obligatorie la fondurile de pensii private.
* Sorin Paslaru este redactorul-sef al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
