Inflatia de 1,8% in aprilie a fost mult peste asteptari. A frapat magnitudinea cifrei, care a dat peste cap socoteli privind atingerea tintei de inflatie in acest an. 7% era o tinta foarte ambitioasa, care devine aproape imposibil de realizat. A invoca posibilitatea "deflatiei" (scaderea preturilor) in anumite perioade, ca mijloc de recuperare, este la marginea realitatii.
Rata de 1,8% a inversat - temporar - tendinta de dezinflatie sub doua cifre si aduce in discutie politica bancii centrale de interventie pe piata monetara. Dobanzile pasive practicate de numeroase banci erau real negative inainte de anuntarea ratei din aprilie argumentul fiind ca ele sunt forward-looking; acest argument cade in conditiile cand multe asteptari, estimari ale bancilor privind inflatia pe acest an indica rate de 8-9%. BNR va trebui sa ridice rata de interventie intrucat dobanzile pasive sunt determinate esentialmente de acea rata, de lichiditatea din piata (care depinde de cat de mult sterilizeaza banca centrala).
Indemnul adresat bancilor comerciale de a miza mai mult pe volumul creditelor (in detrimentul marjelor) este o sabie cu doua taisuri pentru banca centrala in circumstantele actuale; o creditare sporita ar mari cererea interna, care ar reduce din presiunea dezinflationista si ar accentua deficitele externe. Valida este insa exhortatia de a se credita mai mult productia (in raport cu consumul).
Inflatia din aprilie ridica semne de intrebare privind modelele, evaluarile (inclusiv la BNR) care au dus la cifre de 1-1,2%. Cresterea preturilor la utilitati, la accize era stiuta, nu a fost o surpriza. Drept este ca evaluarile sunt ingreunate de schimbarile care au loc in economie, la care se adauga impactul buchetului de "socuri" din acest an. Dar cursul de schimb a functionat ca o ancora nominala, iar evenimentele ce au miscat preturile erau cunoscute din vreme. Chiar daca facem distinctie intre inflatia de fond, influente conjuncturale (preturi la alimente) si inflatia programata (preturile administrate marite), faptul ramane: estimarile au fost cu mult alaturi!
Problema modelarii are importanta deosebita din perspectiva trecerii la "tintirea directa a inflatiei" - TI (inflation targeting). TI este de neconceput fara exercitiul de modelare centrat pe inflatie. Episodul aprilie arata pericolul de a adopta masuri pe baza unor estimari econometrice foarte aproximative (cu carente mari). Chiar si intr-o forma sui generis, adica adaptata la conditiile economiei romanesti, introducerea TI a primit un semnal de alerta in luna aprilie. Si daca asa stau lucrurile merita sa fie examinata oportunitatea anuntarii unei benzi de variatie (+-1,5) in jurul tintei de inflatie curand. In opinia mea, anuntarea benzii nu peste mult timp nu ar ajuta BNR in consolidarea procesului de dezinflatie, a credibilitatii sale institutionale. S-ar da apa la moara parerii ca se procedeaza astfel pentru a se salva aparentele in conditiile unei asteptate inflatii anuale de peste 8% (banda are sens cand distributia probabilitatilor in jurul tintei este relativ egala). Nu este de subestimat si momentul anuntarii introducerii TI. Cum acest eveniment nu ar putea avea loc, cel mai devreme, decat in a doua parte a anului, practicarea benzii de variatie pentru numai cateva luni ar fi o curiozitate. Daca se introduce TI, banda de variatie ar trebui sa fie valabila pentru 12 luni incepand cu momentul introducerii sale. Ar rezulta ca este preferabil ca totul sa inceapa, daca este cazul, cu ianuarie 2006.
Problema credibilitatii devine tot mai serioasa pentru autoritatea monetara in conditiile in care economia este tot mai deschisa, cu piete financiare in expansiune si cu riscuri mai mari - specifice economiei de piata. Ce spune BNR are semnificatie indiscutabila, dar nu mai putin conteaza ce cred pietele (operatorii), care folosesc tot mai mult estimari si modele proprii. Si, daca aceste modele, estimari spun altceva, pietele vor reactiona altfel decat ar dori autoritatea monetara. De aceea este nevoie de exercitii de comunicare suficient de transparente, cu informatie pertinenta. TI ridica exigente deosebite din acest punct de vedere.
Intarzierea cu care INS a comunicat rata pe aprilie, dupa conferinta de presa a BNR, nu se poate justifica in mod serios; intarzierea nu a servit credibilitatii nici unei institutii implicate in furnizarea de date publice si gestionarea politicii macroeconomice.
P.S. A trecut momentul anuntarii accesului nonrezidentilor la depozite monetare fara valuri mari. Se afirma uneori ca BNR s-a speriat fara temei de acest moment deoarece nu au fost intrari masive de capital ulterior anuntului. Dar se neglijeaza doua aspecte esentiale ale politicii preventive a BNR:
a) lasarea mai libera a leului in noiembrie 2004 care a dus la o apreciere considerabila (cu peste 12% in termeni nominali fata de euro);
b) o lichiditate mult crescuta in piata, ceea ce a pravalit diferentialul dobanzii.
Ca aceste masuri au propriile daune colaterale dovedeste ca un pericol (cost) a fost convertit intr-altul, ca autoritatea monetara a avut de ce se teme in liberalizarea pietei de capital.
* Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
