Ne-a lovit criza mondială şi reducerea drastică a finanţărilor, s-a produs prelungirea termenelor de plată şi restricţionarea creditărilor bancare, dar a trebuit, totuşi, să continuăm să plătim salariile şi taxele. La doi ani de la debutul crizei, a venit peste noi reducerea puterii de cumpărare a populaţiei şi bomba creşterii TVA-ului, care ne-a schimbat bugetele şi ne-a uimit acţionarii. A început criza Greciei, care nu se mai termină, urmată de criza zonei Euro.
Dacă privim însă cu pragmatism la tot acest tablou economic zonal, trăim într-o ţară cu o datorie publică scăzută şi cu o populaţie de 20 milioane de locuitori, cu o rezervă valutară semnificativă, situaţie ce ne-a menţinut, într-o anumită măsură, în obiectivul investitorilor.
În urmă cu doi ani Ungaria a ieşit de pe harta investitorilor şi s-a alăturat Ucrainei şi, parţial, Bulgariei, lăsând România ca singura enclavă balcanică cu ceva potenţial de investit; nu cea mai preferată destinaţie, precum Polonia sau Cehia, dar, totuşi, încă pe hartă.
De aproximativ două luni de zile asistăm imparţiali la un spectacol politic grotesc. Din păcate, nu suntem singuri în sala de spectacol, pentru că piesa de teatru este transmisă în direct de marile trusturi de presă internaţionale. Nu ştiu dacă lumina palidă de pe harta Balcanilor s-a stins deja de tot sau se mai vede vreun licărit, dar, în mod cert, nu mai are mult; poate cel mult două-trei săptămâni.
Politicienii, indiferent de curentul sau doctrinele la care au aderat, ar trebui să ţină cont de plătitorii de taxe, de cei care au câte o idee şi mai fac o firmă, mai angajează nişte oameni, mai construiesc o fabrică sau un bloc.
În aproape oricare dintre publicaţiile economice de prestigiu din lume, în discuţiile din cabinetele marilor state europene sau în Statele Unite, în documentele marilor firme de consultanţă globală veţi găsi întrebări despre "cine ne poate scoate din criză" şi veţi regăsi aici negreşit vocea antreprenorilor locali şi a executivilor din marile corporaţii.
Din păcate, în peste 20 de ani nimeni din România nu i-a întrebat pe aceştia de ce au nevoie, nici dacă vor mai face sau nu angajări, dacă vor mări sau nu salariile anul următor.
Clasa politică, în ansamblul ei, trebuie să înţeleagă că nu poate întocmi şi realiza bugetul ţării de una singură, la fel cum, indiferent de voinţa lor, nici liderii din business nu vor reuşi fără ajutorul politicilor macroeconomice şi fără stabilitate politică.
Oamenii de afaceri autentici au nevoie de predictibilitate, de siguranţă şi stabilitate, au nevoie să îşi convingă acţionarii şi creditorii că banii lor sunt bine plasaţi, că bugetele propuse nu pot fi izbite de taxe noi peste noapte, că banii europeni, esenţiali pentru bugetul de stat, nu vor fi opriţi, că riscul de ţară nu se va înrăutăţi…
Indiferent de dimensiunea unei companii, fiecare are un plan de afaceri, are un flux de numerar de gestionat, condiţionate, fără excepţie, de bunul mers al economiei, deci de finanţări, deci de stabilitate şi predictibilitate. Cu alte cuvinte, economia în ansamblul ei are nevoie urgentă de politicieni responsabili, are nevoie să iasă din turbulenţa în care se află acum.
Mihai Marcu este preşedinte al Fundaţiei Romanian Business Leaders şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al MedLife
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
