Articolul este inspirat din ultimele reuşite ale unui stat eşuat, şi işi propune să dea un răspuns la întrebarea: mai merită să dăm bani unui stat care îşi maltratează/ucide cetăţenii. Cât de protejaţi suntem de funcţionarii statului, care înfulecă cu poftă din franzela bugetului, indivizi o poală de diplome obţinute pe la chioşcuri universitare.
Se spune că în perioada renascentistă, secolele XIV-XVI, a apărut acest concept al ”mândriei de a fi contribuabil” prin care persoane potente din Florenţa, iniţial, şi, apoi, din întrega Italie, erau respectate şi avantajate de impozitele pe care le plăteau în folosul comunităţii.Deci respectate şi avantajate erau aceste persoane pentru banii pe care îi achitau în comunitate.
Creşterea conformării voluntare, ca sursă pentru creşterea veniturilor statului, este o preocupare constantă în toate ţările, mai ales în cele cu încasări reduse, cum este Romania, care colectează în jur de 30-32% din PIB. Se spune că acest nivel scăzut de colectare(aproape de nivelul unui paradis fiscal) reflectă banii pe care populaţia este dispusă sa-i plătească pentru serviciile, îndoielnice, pe care statul le oferă. Dar şi atitudinea arogantă a statului faţă de contribuabil a generat o rată de conformare redusă. Mai grav este faptul în momentul întocmirii bugetului se iau în calcul niveluri de încasare nerealiste de 36-38%, aceste diferenţe reflectându-se, ulterior, în deficite.
Marea hibă pe care o are România din punct de vedere al colectării îsi găseşte cauza în serviciile de proastă calitate, chiar ucigătoare, pe care le prestează statul român cu structuri băltite şi babanizate, unde se servesc bani publici cu polonicul, fără a se măsura livrabilul. Cobzăreala şefilor de la partid, solidarizarea aproape tribală cu aceştia, sunt singurele activităţi care îi mai interesează pe marea majoritate a celor ce populează funcţiile din administraţie. Unii funcţionari sunt precum titirezii, nu poţi să-ţi dai seama în ce echipă joacă.
În legătură cu banii colectaţi de stat apar câteva întrebări: Ce se întâmpla cu banii colectaţi de stat? Cum sunt redistribuiţi? Ce avantaje avem dacă ne plătim impozitele? Ce servicii întoarce statul pentru taxele pe care le plătim? Cât de deficitare sunt serviciile plătite de stat, astfel încât populaţia să fie refractară în a-şi mai plăti taxele şi impozitele? Cetăţenii chiar se codesc să-şi plătească taxele deoarece ”return investment-ul” statului este de o calitate lamentabilă?” Cât de protejat este cetăţeanul în contul banilor pe care-i cedează statului?
Sectorul bugetar zis şi ”bere gratis” , în social media, înghite cea mai mare parte din banii încasaţi la buget, dar returnează servicii de proastă calitate. Să incercăm să inventariem câteva prestatii jalnice în care instituţiile statului au blufat recent : cazul Caracal, când poliţiştii aşteptau la poartă ca să acţioneze, cazul Colectiv, când s-a murit cu zile în spitalele româneşti, chinurile la care au fost supuşi bătânii în azilele, groazei, tânăra cu dizabilităţi care a născut pe trotuar în Urziceni, mamă a trei copii care a murit fără a primi niciun ajutor medical(horror!) în spitalul din Botoşani, tânăr drogat lăsat să plece, cu maşina, de poliţie, după care omoară doi oameni. Asistăm la o indignare legitimă a întregii societăţi, chiar o frustrare faţă de mlaştina mediocrităţii şi a iresponsabilităţii care a cuprins instituţiile statului, devenite bastioane ale delăsării.
Păi de ce am mai cotiza pentru structurile ineficiente ale statului: infrastructură de proastă calitate, spitalele de stat ocolite de cetăţeni de teama nozocomialelor, educaţie de proastă calitate, în mediul rural sunt multe scoli cu grupul sanitar în fundul curţii, fără apă potabilă, lipsa de siguranţă a cetăţeanului aflat pe stradă.
Administraţia s-a insularizat, şi n-o mai interesează decât stabilitatea şi non-munca, asta în timp ce omului de rând i se trage preşul de sub picioare prin nimicirea dreptăţii sociale şi a firescului. Sunt instituţii ale statului care au devenit veritabile ”unicornuri” din punct de vedere salarial.Cetăţeanul şi problemele lui sunt privite ca de pe o staţie spaţială aflată pe orbită, iar performanţa administraţiei publice este privită de acesta ca o Fata Morgana. Există chiar o golgotă a intreacţiunii cetăţeanului cu slujbaşul statului. Boier-argat, senior-vasal, cam aşa trebuie percepută beligeranta relaţie a trufaşului funcţionar public cu cetăţeanul.Avem o administraţie hipergonflată, hiperremunerată, zombificată, căzută în propria admiraţie, dar (total) ineficientă.
Cheltuielile cu salariile bugetarilor au fost de 118 miliarde în anul 2022, ceea ce însemnă 25% din totalul veniturilor.Asistăm la un veritabil bairam pe bani publici.Masiva şi indiferenta birocraţie, unde habarnismul este ridicat la cote maxime, nu este interesată de problemele contribuabilului. Şi din această cauză se întâmplă dramele prezentate mai sus. La acest nivel al cheltuielilor, printre cele mai mari din Europa, statul ar trebui sa fie mult mai relevant în viaţa cetăţenilor. Dar, în realitate avem instituţii publice, aservite partidelor şi dominate de învârtiţi, ca şi cum ar fi luate în locaţie de gestiune, colapsate etic, moral şi profesional.Nu mai este niciun secret pentru nimeni că nu avem servicii publice prietenoase, ci, din contră, marcate chiar de adversitate.
O somaţie morală, poate chiar un vot de blam ar trebui să primească întreaga administraţie publică pentru serviciile prestate. Încercarea de a schimba ceva în administraţie este similară cu încercarea de a desprăji un ou.
Închei aceste rânduri nu, cu obişnuitele pastile de înţelepciune, ci cu o întrebare:”Nu cumva statul ne ia banii degeaba?”
Băcanu Gheorghe este inginer auto.
