S-ar putea să vedem la sfârşitul anului o scădere accentuată ainflaţiei, de la 8 la sută cât este în prezent la 5 la sută. Poateşi mai jos. Vestea este bună. Sunt însă şi voci care susţin că armerita să suportăm o inflaţie în creştere ca să obţinem, în schimb,un PIB mai mare. Imensă eroare. Inflaţia mare poate afişa o iluzieşi atât: un PIB nominal. Mai exact o sumă. PIB-ul real însă nu vafi împins în sus de preţuri care urcă şi ele, ci numai şi numai deo creştere sănătoasă, bazată pe concurenţă, pecompetitivitate şi pe eficienţă. Iar ca să obţinem o creştereeconomică sănătoasă este nevoie şi de o inflaţie care să aibă unsingur curs, în jos.
E adevărat că multe companii, îndeosebi dintre cele de stat, darşi dintre cele cu capital privat, s-au obişnuit "să se refugieze"în inflaţie, armă pe care au învăţat s-o mânuiască bine în scopulobţinerii unui profit minim. În acest fel au reuşit să treacătârâş-grăpiş peste obstacolele ridicate în calea lor de aceastăcriză prelungită. Vedem, în şiruri de date statistice, că încă decând cercul răului se tot lărgea şi în România, începând cu toamnalui 2008 - cuprinzând pieţele de mărfuri, cuprinzând ipotecilelovite de incapacitatea de rambursare a creditelor, cuprinzândinvestiţiile grav ameninţate în condiţiile în care multe capitalurise împuţinau şi cuprinzând mai cu seamă forţa de muncă ameninţatăde şomaj - "refugiul" în inflaţie a devenit o obsesie pentru toateacele companii care sperau să se salveze singure. Aşa că au umflatpreţurile cât au putut, au încasat venituri de supravieţuire şi, înfinal, au contabilizat "profit murdar". Numai că preţurile au urcatcât au urcat, până când, transformându-se într-un periculosbumerang, sunt acum gata să-i lovească pe cei care le-au agitat.Rata negativă a consumului le-a dat peste cap planurile. Inflaţiaîncepe să-şi piardă puterea şi "profitul murdar" e din ce în ce maipuţin o soluţie.
Scriam cândva la începutul lui ianuarie 2007 că acordurile OdeiBucuriei, înflăcărându-ne inimile la intrarea în Uniunea Europeană,ne-au cufundat într-atât în atmosfera emoţionantă a momentului,încât n-a mai rămas suflu şi pentru o întrebare esenţială: Ce vaurma? Notam atunci, în ianuarie 2007, că aveau să urmeze doi anifoarte grei: 2007 şi 2008. Doi ani în care economia, înainte de ada asaltul integrării europene, va suferi vrând-nevrând ajustăriale unor indicatori, remodelări în nenumărate sectoare, reaşezăriale unor ritmuri. Atunci, nimic nu anunţa nici explozia preţuluipetrolului, nici turbulenţele de pe pieţele financiareinternaţionale, nici criza economică actuală, ce avea să aducă anişi mai grei. Atunci însă, în 2007, nu aveam date care să producăvreo îngrijorare privind dinamica inflaţiei. De altfel, inflaţiadevenise atât de calmă, încât încadrarea în ţinta stabilită (4plus/minus 1 la sută) era sigură. Dar lunile de vară din 2007, încondiţiile unor factori obiectivi şi subiectivi, au scos din ritmdinamica preţurilor, fapt ce a condus la ratarea ţintei. Maideparte, inflaţia a înaintat în ritmuri înşelătoare, când în sus,când în jos, până în toamna lui 2008, când criza deveniseinevitabilă. Tandemul ce dăduse consistenţă celor nouă ani deboom din 2000 până în 2008 creştere economică plus combinată cudezinflaţie devenea trecut. Devenea istorie. Începea creştereaminus combinată cu inflaţie. Desigur, cauzele inflaţiei eraunumeroase, între care amintesc faptul că ani în şir societatearomânească a consumat mai mult decât a produs, de aici rezultândgrave deficite reflectate în buget, în balanţa comercială, înpierderile întreprinderilor cu capital de stat, multe greu decuantificat. Toate amplificate de criză. Fără îndoială că de aicitrebuie să şi înceapă schimbarea: de la anihilarea puterii acestorcompanii răsfăţate, pentru ca primul rol în economie să revinăconcurenţei. Relansarea economiei are acum o şansă în plus: armainflaţiei - producătoare de profit "murdar" - pierde putere defoc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
