Ne despărţim de 2010 cu bilanţ negativ. Pentru al doilea anconsecutiv numărăm mai multe eşecuri decât reuşite.
Deciziile menite să contribuie la echilibrarea bugetului,absolut necesare, dar dureroase, au făcut imposibilă ieşirea dinrecesiune. N-a fost în puterea ţării să ducă o bătălie pe douăfronturi: pentru însănătoşirea bugetului şi pentru creştereeconomică. Şi când scriu "puterea ţării" am în vedere, întâi şiîntâi, faptul că încheiem încă un an, 2010, cu un capital productivîn economia românească în mare măsură depăşit tehnologic. Aşa că,deşi industria a avut creşteri constante, iar exportul şi-a reluatavântul, îndeosebi în companiile multinaţionale, aşteptatelecreşteri de competitivitate rămân cu semnul minus. Agricultura, decare sunt legate multe dintre speranţele noastre de viitor, se aflăîncă în faţa unor bariere greu de trecut, iar rezolvarea lor nueste dependentă numai de finanţare. Probleme greu de rezolvat suntşi în serviciile publice, unde menţinerea monopolurilor şimanagementul încă stângaci întreţin ineficienţa.
Acum, la sfârşit de an, ne găsim la o răscruce de drumuri.Suntem obligaţi să alegem: ori intrăm în 2011 cu gândul limpede şicu hotărârea fermă de a grăbi restructurările - şi nu folosescîntâmplător pluralul, pentru că sunt multe restructurări de făcut,de la bugetul ţării la balanţele externe şi de la calitateacreşterii economice la piaţa muncii - ori vom fi nevoiţi, nu doarla anul, ci şi în anii viitori, să acceptăm o reducere drastică anivelului de trai pe fondul reducerii cheltuielilor publice şi alslăbirii forţei economice a ţării.
De trei tablouri ale lumii înconjurătoare nu vom putea să facemnicio clipă abstracţie în anul ce vine. Primul tablou este cel allumii multipolare cu care suntem contemporani: o lume în carerecesiunile se sting, dar criza globală continuă. Al doilea tabloueste cel al Europei noastre, condamnate să tragă încă la căruţaintegrării dacă nu vrea să se transforme într-un muzeu alcivilizaţiilor. Iar al treilea tablou este cel al prezenţeiRomâniei într-o comunitate pentru care, astăzi, întrebărilecardinale sunt îngrijorătoare: dacă moneda euro va rezista; şidacă, fără euro, Uniunea Europeană însăşi va rezista. În acestcontext, este util să ne amintim permanent de criteriul care astat, de la început, la baza Uniunii Europene: mai puţinăsuveranitate în schimbul a mai multă putere, conferită deapartenenţa la un bloc politico-economic cu greutate. Desigur, încondiţiile în care niciunul dintre statele europene nu este capabilsă-şi proiecteze forţa şi să-şi promoveze interesele în modindividual de o manieră satisfăcătoare. Europa Unită o poate face.Dar nu oricum. Am văzut deja că este nevoie de o monedă unică. Vafi nevoie şi de o politică fiscală unică. Şi, probabil, de multealte politici unice. Vor fi ele posibile între atâtea interese şiorgolii naţionale?
Fiecăreia dintre ţările Uniunii Europene, indiferent unde estesituată, în perimetrul "nucleului dur" sau în apropierea lui, înzona "periferică" de nord sau în zona "periferică" de sud, i secere acum, pe lângă respectarea riguroasă a tratatelor europene, ocontribuire pe termen lung la consolidarea proiectului european.Şi, cu deosebire, să vină lângă celelalte ţări partenere cu unpotenţial care să constituie un activ pentru Uniune şi nicidecum unpasiv. România însăşi va reuşi să-şi corecteze deficitul de imaginenumai în măsura în care va constitui într-adevăr un activ european.
Şanse are. În primul rând, pentru că este o piaţă mare, a douaca dimensiune din Europa Centrală. În al doilea rând, are resursenebănuite de creştere a productivităţii. În al treilea rând, are uncert potenţial de inventivitate şi de acceptare a schimbărilor.Marea problemă este întârzierea restructurărilor. A acelorrestructurări care să rupă definitiv România de trecutul ei. Binear fi fost să ne fi grăbit să facem toate aceste schimbări cât"timpul" a fost frumos. Acum, vom fi nevoiţi să le facem în plinăcriză. Prin încrâncenare pe muncă, organizare raţională, asumareariscurilor, iniţiativă şi management performant. Şi să domineideile şi faptele care să ducă la închiderea a cât mai multe dintrecanalele de risipă şi de pierderi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
