Pun punct astăzi comentariilor privind filmul american "Adevăruldespre criză". Un film documentar extraordinar, cum notam în primulcomentariu publicat acum câteva săptămâni; un film distins pe bunădreptate cu Oscar.
Autorii filmului au surprins magistral, în succesiunea lorvijelioasă, marile semne ce au atenţionat America şi lumeaîntreagă, încă din 2007, că începe criza. Când o bancă mare dinSUA, "Bear Stearns", a intrat în criză de lichidităţi, lumea aintrat în panică. Deşi era vorba doar despre o bancă şi nu despresistemul bancar american. Dar secvenţele următoare, a cărorîncărcătură psihologică este extrem de puternică şi deconvingătoare, reuşesc să descrie cum neîncrederea câştiga teren,cuprindea inimi, minţi, conştiinţe.
Mai departe, filmul merge pe firul lucrurilor aşa cum au fostele în realitate. După primele răbufniri, într-un moment în carepărea că economia se calmează pe fondul unor cifre ceva maioptimiste privind creşterea PIB-ului din SUA, o ştire a făcutexplozie. O explozie mai puternică decât cele precedente. Nu maiera vorba despre Bear Stearns. Şi nici despre Freddie Mac sauFannie Mae. Acum era vorba despre Merrill Lynch, o uriaşă bancă deinvestiţii care intrase în derivă şi a fost salvată, în ultimăinstanţă, de Bank of America. Şi mai ales era vorba despre LehmanBrothers, de asemenea o mare bancă de investiţii în pericol să sescufunde şi ea, care a strigat după ajutor, dar nu i s-a mai întinscolacul de salvare. S-a prăbuşit la 15 septembrie 2008.
"Prea mare să fie lăsată să se scufunde?" s-au întrebat autoriifilmului. Răspunsul sugerat e afirmativ. Şi tocmai fiindcă era preamare ca să fie lăsată să se scufunde… scufundându-se a tras dupăea, în criză, lumea toată.
În afara Americii, dar şi în interior, au fost lansate prezicerisumbre. S-a spus: "Iată începutul sfârşitului!"… Evenimentele, înfilm, se înlănţuie cu repeziciune. Aşa cum au fost în viaţă. Crizas-a agravat. Motoarele economiei americane au început să obosească.Recesiunea, prevăzută de mulţi economişti, s-a aşternut pestesocietatea americană.
America intra într-o "turbulenţă" (ca să folosesc acest cuvântpreferat de Alan Greenspan) de care nici acum n-a scăpat. Şi deşiîn aceşti ani aveau să intervină şi momente de respiro, îndeosebiprin ieşirea din recesiune în 2010, impasul s-a dovedit a ficontinuu. Un ciclu lung de criză. Au fost şi voci care au folositcuvântul depresie. Vorbind nu despre o simplă depresiune economică,ci despre o depresie care ar fi paralizat întreaga societate.
Americanii plăteau un tribut imens pentru căderea în iluzie.Faţa monedei era strălucitoare: confortul obţinut dintr-o dată, pedatorie. Au privit însă imediat şi reversul monedei. Dacă băncilecreditează tot, casă, mobilă, aparatură electrocasnică, aparaturăelectronică, automobil, înseamnă că totul e al băncii. Banca eproprietarul. Familia creditată beneficiază de confortul plătit debancă în mod condiţionat. S-a spus însă: nici reversul nu-i rău.Americanii vor fi obligaţi să câştige bine, ca să-şi plăteascălunar ratele plus dobânzile. Iar ca să câştige bine trebuie sămuncească. Aşa că nu doar familia americană iese în câştig, ci şisocietatea. Căci traiul confortabil e plătit cu muncă performantăîn folosul societăţii.
Tocmai aici însă, pe piaţa imobiliară, s-au încurcat lucrurile.Dobânzile mici şi creditele multe, într-un moment în care ochiiAmericii erau aţintiţi spre consum, au făcut explozie. Circulaţiaterenurilor s-a intensificat, construcţia de case a luat amploare.Dar cererea a luat-o cu mult înaintea ofertei. Legea pieţei aîmpins preţurile în sus, tot mai sus, atât la case, cât şi laterenuri. Când însă preţurile, care ajunseseră la un entuziasmfrenetic şi urcau neîncetat, n-au mai putut să fie plătite, pentrucă urcaseră cu nesăbuinţă, piaţa s-a prăbuşit.
…Mai departe, piaţa financiară s-a contaminat şi ea. Iar crizan-a mai putut fi evitată.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
