Este de netăgăduit faptul că atât economic, cât şi juridicconsumul şi consumatorii sunt genul de indicatori, respectivinstituţii care au făcut trecerea de la stadiul în care contau (nuerau fundamentale) în luarea deciziilor la stadiul în careinfluenţează (sunt esenţiale) adoptarea anumitor hotărâri.
Această trecere a fost determinată atât de criza financiară şieconomică care a temperat consumul excesiv şi a echilibratinstinctele populaţiei, cât şi de creşterea globală a gradului dematuritate economică şi intelectuală a populaţiei, care datorităconvieţuirii o lungă perioadă de timp în vecinătatea aceloraşiinstituţii economice au ajuns să cunoască mai bine modalitatea defuncţionare a acestora şi drepturile lor prin raportare la acestea.Un exemplu în acest sens este mişcarea populistă iniţiată împotrivabăncilor atât la nivel legislativ prin adoptarea în mod pripit şifără o reală dezbatere juridică a OUG nr. 50/2010, cât şi prinacţiunile în instanţă introduse de către consumatori, cu intenţiesau din culpă, în acest din urmă caz luaţi fiind de valul măsurilorpoliticianiste. Încercarea de sancţionare a băncilor a avut/are învedere atât nevoia de bani a consumatorilor (dar şi dorinţastatului de a degreva consumatorii de anumite sarcini financiareprin compensaţie cu reducerile de salarii), afectaţi fiind aceştiade criza economică, cât şi evoluţia inerţială a educaţieiconsumatorilor.
Fundamental şi structural, instituţiile de comerţ nu au suferitschimbări fundamentale, chiar dacă în primele luni după declanşareacrizei pe Wall Street brokerii vorbeau despre o complexitate aproduselor financiare atât de mare încât foarte puţini dintre eimai ştiau cum funcţionează; instrumentele şi instituţiile de creditau rămas neafectate în substanţa lor. Acelaşi lucru se întâmplă şila nivel juridic unde învecinarea sistemelor de drept între ele,convieţuirea în cadrul Uniunii Europene a unui număr semnificativde sisteme juridice, transpunerea sensului comun economic în cadrulinstituţiilor juridice au provocat un anumit grad de complexitateal instituţiilor juridice fără ca substanţa şi corporalitateaacestora să fie afectată; de principiu, în materia juridicăcomplexitatea instituţiilor este reflectată prin suprapunerea maimultor instituţii pentru a crea una singură necesară acopeririinecesităţilor economice; descompunerea şi compunerea ajutăînţelegerea şi funcţionarea.
Uniunea Europeană identifică în mod expres în actele normativecaracterul esenţial al consumului în cadrul pieţei interne. Maiexact, contemplând nevoia de protecţie extinsă a consumatorului,vorbeşte despre faptul că acesta este motorul creşterii economice.Clamarea unui astfel de rol economic pentru consumator este îndirectă relaţie cu ceea ce se încearcă la nivelul dreptului UniuniiEuropene: crearea unei protecţii excesive pentru consumatori. Dedragul consumului, Uniunea Europeană este pe punctul de a modificafuncţionarea unor instituţii fundamentale ale sistemelor de drept.Începând cu comisarul Monti, se tot încearcă considerareaprofesiilor liberale ca fiind comercianţi astfel încât concurenţaşi protecţia consumatorilor să fie cât mai extinse. Doar substanţainstituţiei juridice coroborată cu sensul firesc al reverberaţiiloreconomice al respectivei instituţii se opun încă unei astfel decategorisiri. Autonomia de voinţă şi libertatea contractuală suntreconsiderate de dreptul Uniunii Europene tocmai pentru scopulunilateral de a proteja consumul şi consumatorii. Transparenţacomercială este din ce în ce mai mult apropiată de consiliereacomercială, ambele în sarcina agenţilor economici. Educaţiapopulaţiei devine o sarcină suportată în egală măsură de stat, câtşi de către agenţii economici, dar din ce în ce mai puţin deconsumatori. Toate acestea se subsumează ideii că omul-consumatordevine un asistat economic şi juridic, pierzându-şi astfel peaceastă cale rolul activ, de avocat al propriei cauze, asumându-şiun rol pasiv, apărat de alţii, indiferent de ceea ce face.
Antinomia existentă între dorinţa statului de a încurajaeducaţia, sub diversele sale forme, caracterul independent alomului-consumator, leadership-ul la nivel macro şi micro,capacitatea acestuia de a lua decizii în cunoştinţă de cauză şidorinţa statului de a proteja consumatorul în mod excesiv trebuielămurită într-un fel pentru a evita socialismul invers, adică acelsistem care protejează nu o categorie socială, ci o majoritateîmpotriva altei majorităţi.
Credem că moderaţia şi echilibrul în abordarea acestor instituţiipot desluşi sensul antinomiei mai sus menţionate. Nu poţi să-i spuiunui om atunci când vorbeşti despre educaţie că trebuie să înveţe,că alfabetizarea inclusiv economică este esenţială pentru ca atuncicând vorbeşti despre economie, domeniul în care respectivul om arfi trebuit să-şi reverse ceea ce a dobândit pe cale de educaţie,să-i spui că trebuie să stea liniştit că indiferent ce va face saunu va face el, statul prin intermediul justiţiei îl va proteja.Există câteva decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europenecare opun protecţia consumatorilor inclusiv celor mai elementarereguli procedurale, cum este de exemplu imposibilitatea punerii dinnou în discuţie a unei situaţii de fapt deja judecate.
Moderaţia şi echilibrul există în abordările economice şijuridice. Mugur Isărescu prin opoziţie cu Stieglitz vorbeşte desprenevoia de a fugi de încurajarea consumului şi evitareatransformării acestuia (consumul) într-un deziderat în sine.Instinctul de a consuma a existat din totdeauna, însă combinareaaspectului economic cu cel juridic a determinat o dereglarepsihologică a acestuia. Criza financiară şi economică a reglat înmod natural această pornire, aproape animalică de a consuma oriceşi oricând, arătând consecinţele unui consum netemperat. Mediuleconomic are resurse implicite şi naturale de reglare a sistemului,mai ales atunci când respectivul sistem este într-o proporţiesuficient de mare economie de piaţă.
Nu acelaşi lucru se întâmplă cu percepţia juridică a consumuluiunde reglarea sistemului are nevoie de un impuls obiectiv şiexterior acestuia; autoreglarea este străină sistemuluijuridic.
Dreptul Uniunii Europene nu este străin de această zbatere,încercând pe cât posibil să cultive elementele necesare asigurăriiponderaţiei. Pentru a încuraja educaţia consumatorului, acestsistem de drept ia ca şi criteriu de evaluare consumatorul mediu,care este suficient de bine informat şi de atent, ţinând seama defactori sociali, culturali şi lingvistici. Cu alte cuvinte,educaţia este o obligaţie proprie pentru consumator astfel încâtacesta să beneficieze de protecţia dreptului consumului.
Consumatorul care nu depune eforturi pentru a-şi asimila minimul deeducaţie necesar categorisirii sale ca fiind consumator mediu nupoate invoca apoi, de principiu, protecţia juridică specifică.
Acelaşi sistem de drept încearcă să evite cultivarea juridică airesponsabilităţii comerciale sau a unor comportamente economiceimature, stabilind că dispoziţiile din contractele de consumreferitoare la preţul contractului nu pot fi analizate ca fiindabuzive, aceasta pentru că în mod firesc preţul este principalainformaţie analizată de consumator. Preţul bunului sau serviciuluinu poate fi considerat ca fiind abuziv, aceasta fiind atitudineajuridică menită să încurajeze responsabilitatea comercială.
În ţara noastră se înregistrează un alt fenomen, specific şialtor state europene, în care populaţia, din diverse motive,înţelege ca la momentul încheierii contractului să nu-şi exercitedrepturile legal dobândite, bucurându-se de maşina, casa sautelevizorul cumpărat, pentru ca apoi, după ce luna de miere aacestui fenomen ia sfârşit, să se trezească din reverie, întrucâttrebuie să plătească ceea ce au cumpărat, considerând că au fostabuzaţi de agentul economic. După cum am spus mai sus, transparenţacomercială nu trebuie confundată cu asistenţa comercială, în sensulcă o astfel de situaţie nu este în niciun fel imputabilă agentuluieconomic care nu are nici obligaţia morală şi nici juridică de asfătui în detaliu consumatorul despre drepturile sale şi despre cumsă-şi protejeze sau să-şi delimiteze interesele comerciale.
România are nevoie de un consum moderat şi echilibrat, dar şi deun consumator la fel de echilibrat în ceea ce priveşte cunoaştereaşi exercitarea drepturilor sale. Un astfel de deziderat pe cât dedifuz, pe atât de important pentru evoluţia economică. Acestdeziderat poate fi atins atât prin implicarea statului prindiversele sale autorităţi (Guvern, BNR, ANPC etc.), cât şi asocietăţii civile care trebuie să fie activă pentru a preveni şi nuneapărat pentru a sancţiona, dar mai cu seamă prin implicareaconsumatorilor în ceea ce priveşte propria educaţieconsumeristă.
Mădălin Niculeasa este partener la casa de avocatură NestorNestor Diculescu Kingston Petersen
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
