Boala mintală a nemţilor a fost cauzată de hiperinflaţia care alovit Germania după Primul Război Mondial, pe fondul despăgubirilorpe care trebuia să le plătească Germania conform Tratatului de laVersailles, alături de lipsa de pricepere a liderilor Republicii dela Weimar de a administra finanţele statului, precum şi aslăbiciunilor sistemului bancar.
La 31 ianuarie 1919 o uncie de aur valora în Germania 170 demărci. La 30 noiembrie 1923 aceeaşi cantitate de aur valora87.000.000.000.000 de mărci, reprezentând o creştere de51.176.470.588.235%. La 1 noiembrie 1923, o pâine costa 3 miliardede mărci, carnea 36 de miliarde şi o halbă de bere 4 miliarde demărci.
Se spunea atunci că preţul unei ceşti de cafea se putea dublachiar în timp ce era băută, o situaţie care chiar îţi poateîntuneca minţile. Iar oamenii - bancheri, casieri, dar şi simplegospodine, altfel perfect normali - nu numai că începeau să scrieşiruri nesfârşite de cifre, ci şi declarau că au 8 miliarde de anişi 20.000 de miliarde de copii.
N-ar fi interesant să împărţim România în 850 de miliarde dejudeţe, pe care să le finanţăm cu cele 300.000 de mii de trilioanede lei pe care îi vom lua confiscând averile ilicite?
Bat câmpii, desigur, dar mai elegant şi măcar am un plan şi oidee, lucruri pe care nu le regăsesc în nicio expunere pe temareorganizării teritoriale a României, pe tema statutului licit sauilicit al averii, în niciun demers guvernamental sau prezidenţial.Observ însă troc şmecheresc, o delimitare de teritorii pe criteriiproprii numai dulăilor, negocieri cu viitorul şi şansele şi baniiacestui popor amărât la niveluri pe care nu le credeam posibile;başca o sumedenie de oameni suficient de alienaţi de ceea ce li seîntâmplă încât confundă propriile lor interese şi nevoi cu agendapublică indusă de personaje politice cel puţin îndoielnice. Nu ştiuîn ce măsură reorganizarea teritorială a României, aşa cum este eavehiculată, poate face bine. N-am văzut şi n-am auzit să se fifăcut vreun studiu economic şi social care să analizeze toatefaţetele trasării de noi hotare administrative. Cum se vor combinaorgoliile zonale, etnice cu noua împărţire. Cât îi va costa peoamenii de afaceri din Focşani deplasările în capitala de judeţConstanţa sau cum se vor împăca cei din Alba Iulia cu deplasărilela Braşov. Nu cred nici în ruptul capului povestea cu reducereabirocraţiei, nici cu eliminarea corupţiei; cred în schimb că vorapărea opt - zece superbaroni cu suitele şi interesele proprii carevor transcende orice interes local sau regional.
În toată această zarvă se pierd adevăratele probleme. De o bunăbucată de timp văd o copertă de BUSINESS Magazin care să pună oîntrebare simplă, aceasta: "W?". Adică în cât timp o vom lua de lacapăt în a măsura căderi de PIB şi producţie, după risipainconştientă de timp şi bani şi resurse din ultimii trei ani,botezată "plan de măsuri anti-criză"? În siajul Greciei stau altenaţii europene şi sunt sigur că elanurile electorale care auînceput vor însemna 1. noi şi noi credite pe care România le vaangaja şi 2. tragerea urgentă a banilor din noul credit de laFMI.
Reforma statului ar însemna nu hotare trase cu rujul în funcţiede interese, ci legi logice şi folositoare. Veţi fi citit înactualul număr al revistei cât costă să aduci, în România,competenţă, adică un executiv din străinătate care să ştie săconducă cu adevărat o afacere. Legea românească spune că trebuiesă-l cauţi întâi pe la Forţele de Muncă şi abia pe urmă îl poţiaduce de la Londra. Şi ce-i mai rău este că acesta este un demersabsurd şi inutil - executivii buni nu-şi depun dosare la oficiilejudeţene de forţă de muncă. Eu înţeleg ceea ce li s-a părut unora afi protejarea forţei de muncă locale, dar cred că îi protejam maieficient dacă stabileam bazele unei competiţii corecte şi cinstiteîntre români şi străini, care să-i motiveze şi nu să-i corcoleascăpe primii.
Veţi mai fi citit tot în revistă despre demersul singular alunei companii care dă credite ţăranilor, în baza unei formule carear face să se crucească un bancher dintre cei cu costum elegant şigrai complex; banii daţi sunt nu puţini, iar modul cum una dintrecele mai oropsite categorii din societate a răspuns este la fel deuimitor: oamenii iau bani, pornesc afaceri, sunt chibzuiţi şicumpătaţi (aşa cum orăşenii nu prea s-au dovedit) şi n-au somn pânănu dau datoria înapoi.
Sunt acestea fâşii dintr-o Românie reală, adevărată, care n-arenevoie de acuzaţii absurde cum că unul a fost sluga altcuiva, ci aunevoie să fie conduşi, administraţi, îndrumaţi.
Din păcate spun din ce în ce mai des că aşa ceva nu mi se maipare posibil. Aşa că singurul demers care mi-a rămas este să scriu0000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000.
Dorin Oancea este redactorul-şef al BUSINESSMagazin
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
