În ultima vreme dinspre mediul politic se dezvoltă ideeareducerii cotei unice la 12%, ca măsură de stimulare a creşteriieconomice. Desigur, gândind desprins de contextul actual aleconomiei româneşti, orice măsură de reducere a fiscalităţii estebine venită pentru mediul de afaceri. Ea se duce indirect şi înrelaxarea fiscalizării salariilor mari.
Întrebarea este dacă aceasta este prioritatea pe liniarestructurării sistemului fiscal şi dacă nu cumva consecinţelepolitice ale adoptării acestei măsuri ar deschide o cutie aPandorei cu urmări dezastruoase asupra înseşi existenţei coteiunice.
În structurarea unui răspuns, prima observaţie asupra căreiaexistă consens în mediul de afaceri este că, fiscalitatea înRomânia este puternic dezechilibrată, munca fiind taxatăexcesiv.
Prioritatea absolută este reducerea taxării muncii, nu acapitalului. Dacă reducerea şomajului prin crearea de locuri demuncă este obiectivul fixat pentru ieşirea din criză, atingerea luitrebuie să înceapă cu reducerea CAS-ului. Aceasta are ca efectimediat stimularea de noi angajări şi creşterea niveluluicolectării taxelor.
Este un loc comun faptul că nivelul excesiv al CAS-ului a dus lautilizarea unor vehicule legale de taxare eficientă a muncii(microîntreprinderile, drepturile de autor etc). Probabil că uneoris-a făcut abuz, pe principiul că un abuz (nivelul excesiv alCAS-ului) atrage alt abuz. Prin reducerea taxării muncii abuzul deutilizare a vehiculelor de taxare eficientă ar deveni neinteresantpentru agenţii economici.
În al doilea rând, un sistem dezechilibrat de taxare a muncii înraport cu capitalul determină conversia CAS-ului în impozit pedividende. Aceasta se realizează, spre exemplu, prin crearea decătre angajatori a posibilităţii ca salariaţii să cumpere, peperioade determinate, acţiuni ale companiei în care lucrează.
E uşor de imaginat că o scădere a cotei unice fără reducereasubstanţială a CAS-ului ne va transforma din nou în "ţara cu ceimai mulţi acţionari după America" (am mai fost în această posturăcu ocazia "Marii privatizări de masă").
La nivel european acest procedeu este deja considerat abuz dedrept.
Din punct de vedere politic consecinţele ar fi dezastruoase atâtîn contextul intern, cât şi european.
Intern, ar da argumente oponenţilor cotei unice şi ar fiperceput ca un abuz "al bogaţilor împotriva angajaţilor". Pe planeuropean ar fi perceput ca dumping fiscal şi ar naşte presiunidiplomatice - acum existente doar la nivel de sugestii - pentrudesfiinţarea cotei unice.
Principiul conform căruia "prea binele e duşmanul binelui" armai fi confirmat încă o dată.
Florin Pogonaru este preşedintele AsociaţieiOamenilor de Afaceri din România şi membru în boardulBCR.
Prezentul articol reprezintă numai opiniileautorului şi nu angajează în niciun fel organizaţiile cu careacesta este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
