Dintre toate disputele intre cele doua palate - Cotroceni si Victoria - niciuna nu a cunoscut o asemenea ascutime precum cea in jurul retragerii trupelor romane din Irak. Se dovedeste o data mai mult ca in politica elementul surpriza are ecoul cel mai puternic. Nimeni, nici macar Mama Omida, nu a anticipat ca premierul Calin Popescu Tariceanu va lansa pe nepusa masa propunerea retragerii trupelor romane din Irak. Nu numai programele de televiziune si-au intrerupt emisiunile pentru acest breaking news, dar si agentiile straine APF, Reuters, Associated Press si-au pus in actiune computerele pentru a transmite electronic stirea senzationala.
S-au facut numeroase aprecieri cu privire la valoarea politica a acestei initiative fara precedent. Eu cred ca o judecata obiectiva trebuie sa faca o distinctie fundamentala intre efectul ei in lumea politica si efectul ei in popor, in masa cetatenilor romani.
In lumea politica, principala tinta a fost presedintele-jucator si este prima data cand Tariceanu reuseste sa-i aplice lui Basescu o lovitura ametitoare in teritoriul aflat incontestabil in suveranitatea absoluta a presedintelui. A incercat a doua zi Basescu sa restabileasca ordinea si a reusit sa impuna decizia Consiliului Suprem de Aparare a tarii ca trupele romane sa ramana in Irak, dar la primul accident al unui soldat roman in acest razboi sangeros, Basescu va fi in corzi.
Desigur, acordand prioritate elementului surpriza, Tariceanu a calcat anumite reguli de conduita - interne si mai ales internationale - pe care Basescu a pedalat cu emfaza la conferinta de presa dupa sedinta CSAT, predand o adevarata lectie de politica externa studentului Tariceanu. Mai grava mi se pare telegrama cifrata a ministrului apararii Atanasiu prin care acesta ordona atasatilor militari cu seninatate sa informeze despre decizia de retragere a trupelor. O defectiune de management guvernamental a fost si excluderea din forul decizional al PNL a ministrului de externe Razvan Ungureanu, care a si votat la sedinta CSAT impotriva coliziunii Tariceanu-Atanasiu.
Cred ca s-a facut prea mare caz de ecoul negativ pe care l-ar avea in strainatate propunerea premierului Tariceanu. Problema retragerii militarilor din Irak este la ordinea zilei. Din cele 29 de state care participau cu trupe in Irak in 2003 au ramas doar 9 si chiar in SUA si Marea Britanie exista o mare presiune populara in favoarea retragerii. Razboiul din Irak nu este popular nicaieri in Romania si in niciun caz in cercurile Comisiei Uniunii Europene de la Bruxelles, asa incat problema nu poate afecta in niciun fel procesul integrarii Romaniei la 1 ianuarie 2007.
Spuneam la inceput ca trebuie facuta o distinctie fundamentala intre efectele de care am vorbit mai sus in lumea politica si efectul in popor al initiativei lui Tariceanu. Razboiul din Irak nu a fost si nu este popular in Romania si toti formatorii de opinie subliniaza ca nu avem ce cauta in aceasta tara. Este simptomatic in aceasta privinta ca toate partidele, cu exceptia bineinteles a Partidului Democrat, s-au pronuntat in favoarea deciziei lui Tariceanu. Din acest punct de vedere cred ca presedintele Partidului National Liberal a miscat in sus cota de popularitate a liberalilor. Iar in politica, asta este ceea ce in ultima instanta conteaza.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
