Remorcherul maritim de salvare Grozavul din dotarea Armatei a primit misiune în aceste zile să spargă gheaţa de pe canalul Sulina.
Grozavul a fost construit în Şantierul Olteniţa între anii 1989 - 1993 şi intrat în exploatare în aprilie 1993. Grozavul a rămas, dar ce s-a întâmplat cu şantierul? A mai făcut vreun Grozav din 1993 încoace?
A mai făcut diverse tipuri de nave, dar numai până în 2006, când a intrat în insolvenţă. 7.000 de oameni şi-au pierdut joburile. Situaţia este identică în Giurgiu sau Turnu Severin, unde din şantierele navale au rămas simple secţii departe de miile de angajaţi din urmă cu 10-15 ani. Deşi are acces la o treime din Dunăre şi o istorie în construcţia de nave, România şi-a văzut o parte din şantierele scoase la vânzare la fier vechi.
Şantierul din Olteniţa a fost privatizat în 1999, într-un an în care FMI şi Banca Mondială au presat pentru vânzarea cu orice preţ a întreprinderilor. A fost cumpărată de un om de afaceri român care nu s-a priceput să o menţină pe piaţă. În 2006 întreprinderea în faliment a fost scoasă pur şi simplu la vânzare pe active: secţii, căminul pentru muncitori, stadionul.
Economistul american Joseph Shumpeter a lansat teoria că economia are nevoie de distrugerea creatoare. Noile întreprinderi, de producţie sau de servicii, nu pot apărea decât dacă sunt distruse vechile capacităţi. Posibil.
A apărut o altă întreprindere în locul Navol - un centru de servicii Oracle eventual - care să angajeze nu 7.000, dar măcar 1.000 de oameni? Nu a apărut.
Era întreprinderea Navol Olteniţa sortită pieirii ? Nu avea capacitate de a se moderniza, nu avea piaţă? Faptul că remorcherul Grozavul i-a supravieţuit companiei care l-a construit arată că produsele sale erau bune. Iar pe piaţa mondială de nave cererea a atins apogeul în 2008, cu doi ani după intrarea în insolvenţă a Navol.
Asta este cu adevărat drama României. De aici pleacă tot. Şi lipsa de locuri de muncă, şi deficitul la pensii, şi deficitul bugetar, şi lipsa de bani pentru spitale, pentru şcoli sau pentru şosele. De asta fug oamenii din ţară. O zecime din populaţia judeţului Călăraşi a dispărut în ultimii zece ani.
Iar în judeţele Tulcea, Iaşi, Vaslui, Neamţ sau Hunedoara scăderea de populaţie este de 20% în aceeaşi perioadă. Încă 10 ani în acest ritm şi vom avea judeţe cu doar jumătate din populaţie în mai puţin de o generaţie.
La ce au folosit toate PSAL-urile Băncii Mondiale şi listele de lichidare ale întreprinderilor nerentabile? Este acesta un eşec local sau sistemic?
Noul guvern ar trebui să-şi facă drept prioritate naţională crearea de noi locuri de muncă şi reindustrializarea acolo unde se mai poate reindustrializa. Cu bani de la stat, cu garanţii de stat, aşa cum au primit Ford şi Renault, cu bani privaţi sau de oriunde or fi.
Restul sunt vorbe. Indiferent cum, trebuie oprită intrarea în insolvenţă sau închiderea marilor întreprinderi industriale.
În scăderea populaţiei se vede scadenţa unui model impus orb de către FMI şi Banca Mondială care nu şi-a atins obiectivul. Reforma a eşuat. În locul întreprinderilor care trebuia să devină eficiente prin privatizare nu au rămas decât ruine. Sau poate chiar era obiectivul ca România să nu mai aibă viaţă economică şi întreprinderi?
Ce are România dacă nu mai are şantiere navale la Giurgiu şi Olteniţa? Are comisii de supraveghere de pensii, de bursă, de asigurări.
La ce folosesc când de doi ani nu s-a produs nicio listare pe bursă? Când funcţiunea adevărată a bursei, de a strânge bani de la cei care economisesc pentru a investi în întreprinderi, este o iluzie?
Forme goale fără fond. Mimăm ce face Occidentul, când un milion de gospodării trăiesc din ce produc în grădina din spatele casei.
Este puţin asimilat în discursul public, inclusiv în opiniile economiştilor chemaţi acum să facă parte din guvern, nevoia totală de investiţii şi refacere a capacităţilor industriale ale ţării. Deficitele sub control sunt bune, dar cu ele nu avem o economie. Ei ar trebui să spună aşa: "Nu ştiu cum o să facem încă, prin ce mijloace, dar scopul nostru este să creem locuri de muncă în industrie. Cu comenzi de la stat, de la firme de stat private sau obţinute prin relaţiile diplomatice ale României, cu capital privat românesc sau străin, noi vrem să (re)înfiinţăm întreprinderi şi să dăm de lucru la oameni. Vrem să creăm slujbe bine plătite. Acesta este scopul nostru".
Acolo trebuie organizată prima şedinţă de guvern a noului guvern - la Olteniţa, în hala de unde a ieşit Grozavul în urmă cu 20 de ani, remorcherul chemat astăzi să spargă gheţuri în Deltă care i-a supravieţuit companiei care l-a produs.
Măcar simbolic să fie un nou început pentru administrarea ţării, o recunoaştere a situaţiei de fapt.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
