Se întâmplă deseori ca persoane care au prin natura profesiei acces la informaţii economice şi politice să fie întrebate despre perspectivele de viitor.
A face proiecţii a fost întotdeauna riscant, iar în ultima vreme s-a înmulţit numărul falselor cassandre care profeţesc crize apocaliptice, inflamând pieţele şi opinia publică, dar ale căror viziuni sumbre sunt în cele din urmă infirmate de realitate. Făcând o paralelă cu legendele greceşti, se poate spune că riscul acestor false cassandre nu este de a nu fi luate în seamă, ci de a fi luate prea în serios.
Prin urmare, la ce ar trebui să ne aşteptăm pentru 2013? Putem spera că vom avea parte de un an mai calm în care să vedem începutul unei redresări economice susţinute sau suntem doar într-un moment de calm dinaintea furtunii financiare globale perfecte, cu o nouă "lebădă neagră", după expresia lui Taleb, care ar putea să dezlănţuie din nou criza cu şi mai mare violenţă?
O modalitate de explorare a viitorului ar începe cu un bilanţ al anului trecut. 2012 a fost, fără îndoială, un an crucial din mai multe puncte de vedere. Au avut loc alegeri sau transferuri de putere în Statele Unite, China, Rusia, Franţa şi Japonia. În niciunul dintre cazuri rezultatele acestor transferuri de putere nu a fost cu adevărat o surpriză, dar a existat o doză semnificativă de incertitudine pe parcursul anului trecut, care s-a reflectat într-o nervozitate sporită a pieţelor. A fost totodată un an dureros în criza datoriilor suverane din zona euro. Dacă la începutul anului 2012 ieşirea Greciei din zona euro părea o chestiune de săptămâni, iar pe parcursul anului a fost necesară organizarea de două ori a alegerilor parlamentare în Grecia pentru a se ajunge la o formulă guvernamentală stabilă, la sfârşitul lui 2012 ţara avea un guvern cu suficient sprijin parlamentar şi popular pentru a-şi putea asuma un program credibil de austeritate. Grecia nu a fost singura ţară din zona euro care a fost pusă la grea încercare de către pieţe şi investitori. Emoţii au existat şi în privinţa Spaniei, Italiei, Portugaliei, Sloveniei, Ciprului şi Ungariei. Ba chiar şi Franţa a trecut prin episodul retrogradării ratingului de credit.
Cu toate acestea, criza a fost stăvilită prin eforturile şi stăruinţa a doi lideri europeni. Pe de o parte, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, care s-a arătat intransigentă în privinţa asumării unui pact de responsabilitate fiscală în Uniunea Europeană, cu toate reformele dureroase pe care acest pact le presupune, dar a şi oferit garanţia Germaniei pentru pachetul financiar de salvare a Greciei. Pe de altă parte, noul preşedinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, care, într-un discurs susţinut la Londra în vara anului trecut, s-a arătat dispus să facă tot ce este necesar pentru a salva moneda euro. Cei doi au arătat că în momente de cumpănă, liderii politici pot să stăvilească presiunea pieţelor şi să redea optimismul mediului de afaceri.
În Europa, chiar dacă vârful crizei pare că trecut, iar 2013 se anunţă mai calm, pericole pot veni dintr-o anumită oboseală a implementării reformelor dureroase, dar necesare, pe fondul crizei sociale, dar şi al unor tendinţe separatiste.
Cele mai urmărite evenimente politice europene vor fi fără îndoială alegerile din Germania şi Italia. Având în vedere popularitatea de care se bucură doamna Merkel în continuare în rândul electoratului german, este puţin probabil ca aceasta să-şi piardă scaunul. Pe de altă parte, un scor slab al partenerului junior de coaliţie, FDP, ar putea duce la formarea unui nou cabinet de mare coaliţie în Germania, sau chiar o formulă inedită de guvernare negru-verde (o coaliţie a CDU şi CSU cu ecologiştii). Oricum ar fi, este posibil ca politica Germaniei să ia o orientare mai de stânga după alegerile programate în toamna acestui an. În privinţa Italiei, lucrurile sunt mai puţin clare. Întoarcerea lui Silvio Berlusconi în politică tulbură apele la Roma. Este foarte posibil ca viitoarele alegeri să aducă o majoritate de stânga în camera inferioară a parlamentului italian şi una de dreapta în Senat. Prin urmare, va fi nevoie de o mare coaliţie, sau de o coabitare, dar, cel mai probabil, viitorul cabinet italian va trebui să continue pe linia austerităţii şi reformelor iniţiate de Mario Monti.
În schimb, multe dintre incertitudinile anului trecut au dispărut. Barack Obama instalat din nou la Casa Albă şi eliberat de presiunea realegerii se poate concentra pe asigurarea locului său în istorie. De el şi de oamenii din jurul său depinde dacă acest mandat va fi legat de redresarea Americii după cea mai gravă criză economică de după cea din 1929-1933. Semnele sunt mai degrabă încurajatoare. Democraţii şi republicanii din Congres au ajuns la un acord de ultim moment asupra chestiunii datoriei publice. Chiar dacă ultimele date macroeconomice din America arată o scădere în trimestrul IV, este de notat faptul că aceasta s-a datorat în mare măsură reducerii cheltuielilor publice (nu în ultimul rând cele de apărare) şi a reducerii stocurilor. În schimb, revirimentul pieţei imobiliare, revoluţia din sectorul energetic prin exploatarea gazelor de şist şi a rezervelor neconvenţionale de petrol, care au făcut deja din Statele Unite cel mai mare producător mondial de gaze naturale şi ar putea să le aducă şi în postura de cel mai mare producător mondial de ţiţei, precum şi rezervele uriaşe de lichiditate pe care stau companiile americane (aproximativ 1,5 trilioane de dolari), arată că existe motive de optimism cu privire la redresarea economică.
Aceste rezerve consistente de lichiditate aşteaptă oportunităţile potrivite de investiţii, iar piaţa fuziunilor şi achiziţiilor este posibil să cunoască un reviriment, după cum şi pieţele de capital vor cunoaşte probabil o consolidare (trebuie spus că indicii bursei americane sunt la maximul ultimilor cinci ani).
În China, transferul de putere va fi treptat, în spiritul consensual al conducerii de la Beijing. Noua conducere are la dispoziţie resurse extraordinare pentru a impulsiona din nou creşterea prin mari proiecte de infrastructură. De asemenea, companiile chinezeşti au la îndemână rezerve mari de cash pentru achiziţii pe alte pieţe. Marea miză pentru China în viitor ar putea fi nu neapărat sporirea exporturilor, cât valorificarea potenţialului uriaş al pieţei sale interne.
În Rusia, după alegerile din 2012, preşedintele Putin pare a fi în căutarea unui nou proiect naţional. Ţara va continua probabil să se întărească economic şi să se pregătească pentru două momente importante care o vor pune în lumina reflectoarelor pe plan global - Olimpiada de iarnă din 2014 de la Soci şi Cupa Mondială de Fotbal din 2018. Cu toate acestea, Rusia va trebui să caute să scape de vulnerabilitatea dependenţei de exporturile de energie şi materii prime.
Chiar şi situaţia din Orientul Mijlociu pare că s-a mai temperat. Desigur, atenţia va fi concentrată mai mult asupra Siriei şi a războiului civil care macină această ţară. Dar rezultatul recentelor alegeri din Israel, cu rezultatele surprinzător de bune ale partidelor moderate, face mai puţin probabil un atac asupra Iranului. Situaţia ar putea fi îmbunătăţită şi de schimbarea garniturii de lideri de la Teheran, mandatul actualului preşedinte Ahmadinejad expirând în această vară. Este clar însă că dosarul nuclear iranian va rămâne multă vreme de acum încolo unul dintre cele mai mari riscuri potenţiale pe plan global, ca urmare a efectelor pe care le-ar putea avea asupra preţurilor energiei.
Cum stăm în România? După un an 2012 extrem de tumultuos, cu 3 schimbări de Guvern, cu o vară extrem de efervescentă, cu niveluri record atinse de cursul de schimb leu-euro, 2013 se anunţă mai calm. Alegerile de la sfârşitul anului trecut au asigurat partidelor aflate la guvernare o majoritate confortabilă. S-a ajuns la un acord de coabitare care pare că a readus normalitatea în dialogul politic şi instituţional din România, iar pieţele au resimţit imediat această îmbunătăţire a situaţiei de la Bucureşti. Leul s-a apreciat în faţa euro, scăzând totodată costurile de finanţare ale statului. Până şi vremea pare favorabilă, iar viitoarea recoltă se anunţă mai bună decât cea din 2012. Este îmbucurător şi angajamentul noului Guvern de a continua acordul cu FMI, de a implementa reformele structurale atât de necesare ţării şi a păstra în continuare această centură de siguranţă. În spiritul locului însă, nu putem exclude apariţia unei lebede negre autohtone.
Prin urmare, motive de optimism există. Iar dacă în 2012 am supravieţuit anunţatei apocalipse mayaşe, care a fost o altă falsă profeţie, în 2013 ne putem bucura pe 20 martie de ziua internaţională a fericirii, zi instituită de către Organizaţia Naţiunilor Unite la iniţiativa Bhutanului. Căci umanitatea are nevoie înainte de toate de optimism pentru a-şi face planuri de viitor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
