In Statele Unite, unii locuitori din suburbiile marilor orase incep sa faca iar, dupa 100 de ani, agricultura de subzistenta. In Marea Britanie, presedintele Rolls-Royce pledeaza pentru investitiile in industrie si renuntarea la ideea ca Occidentul trebuie sa vanda doar "idei" pe care Estul si Sudul sa le transforme in produse.
In acest timp, actiunile bancilor scad vertiginos, calculul indicelui de dobanda Libor, reperul nr. 1 al finantelor mondiale, este pus in discutie, in timp ce pretul materiilor prime a explodat.
Nici cei mai aprigi teoreticieni ai socialismului si ai valorii materiei in dauna banilor nu s-ar fi gandit ce importante au devenit dintr-o data sectorul primar (agricultura) si secundar (industria) al economiei in fata celui tertiar (serviciile).
Acum cateva decenii, ideea majora era ca Occidentul va intra in epoca serviciilor, in epoca post-industriala, care ii va aduce prosperitatea. In prezent, criza financiara globala in care bancile cad ca popicele pune problema acestei alegeri.
"Obsesia noastra de a dezvolta serviciile ne-a adus in fata unor riscuri deosebite astazi. Presupunerea era ca noi vom crea 'idei', in timp ce altii sa aiba sarcina de a manufactura produsul final. Devine insa tot mai clar acum ca prioritatea nr. 1 este sa nu mai tratam fabricile ca o relicva a revolutiei industriale", scrie John Rose, directorul executiv al Rolls-Royce, intr-o pledoarie pentru o noua politica industriala a Marii Britanii, publicata recent in Financial Times.
Actiunile in jos, petrolul in sus - inseamna ca se petrece un transfer de bogatie de la Nord la Sud.
Intr-adevar, economistii Morgan Stanley, citati de ziarul francez Le Figaro, au calculat ca valoarea tuturor titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni) listate pe bursele din toate lumea (aflate mai ales in Nord), adica averea financiara a Occidentului, a fost egalata de valoarea tuturor rezervelor de titei si gaze, aflate mai ales in Sud (peste 100.000 mld. $). Pentru comparatie, PIB-ul SUA este de circa 10.000 mld. $, iar al Romaniei de circa 200 mld. $.
Dintr-o data, mancarea si energia, adica terenurile si subsolul, au devenit mult mai valoroase.
Cererea pentru produse organice, dar si scumpirea fara precedent a alimentelor ii fac pe unii americani de la marginea oraselor sa renunte la gazonul din fata casei si sa planteze legume.
"Daca pretul pamantului este atat de ridicat la tara, de ce sa nu cultivi legume in jurul casei?", se intreaba Roxanne Christensen, seful unei edituri care vinde ghiduri pentru micii fermieri, citata in editia Wall Street Journal din 23 aprilie.
Ca in anecdota cu pescarul mexican si turistul american (turistul il indeamna pe pescar sa prinda mai mult peste, sa cumpere a doua barca, sa-si faca o companie si sa o listeze la bursa, sa ajunga milionar ca sa faca... ce?, intreaba pescarul. "Sa vii uite-asa in vacanta, relaxat, sa pescuiesti", spune turistul, la care mexicanul ii raspunde "Pai nu fac deja asta?!"), taranul roman este deja acolo unde vrea sa ajunga fermierul-orasean american.
Majoritatea din cei 10 milioane de locuitori din mediul rural din Romania mananca si beau ce planteaza in propria gradina, deci produse organice, sistemul bancar (inima serviciilor) este cel mai slab dezvoltat din Uniunea Europeana, deci nu are ce se prabusi, si avem si oarecare capacitate industriala mostenita dinainte de 1990, dar si creata dupa Revolutie, mai ales in vestul tarii.
Marea ironie ar putea fi ca pana sa apucam sa ajungem si noi sa ne bancarizam si sa dezvoltam ravnitul sectorul tertiar, productia de alimente (adica agricultura) si productia de bunuri (adica industria) sa revina ca motoare ale economiei mondiale. Pamantul (si subsolul) tarii devine mai valoros ca niciodata. Mai are rost sa mai plecam de acasa?
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
