Directiva Anti-evaziune fiscală a fost transpusă în Codul fiscal prin OUG 79/2017. Acest lucru aduce un nou set de reguli: privind limitarea deductibilităţii cheltuielilor cu dobânda, la 10% din baza de calcul, atunci când este depăşit plafonul de 200.000 euro; impozitarea la ieşire conform căreia contribuabilii care se transfera într-un alt stat (parţial sau integral) vor plăti 16% la diferenţa dintre valoarea de piaţă a activelor transferate si valoarea lor fiscală; o nouă regulă anti-abuz; noi reguli pentru societăţile străine controlate (conform cărora, în anumite condiţii, un contribuabil trebuie să includă în baza impozabilă din România, proporţional cu participaţia sa în societatea străină controlată, venitul nedistribuit al acesteia din urmă provenind din diferite surse).
Deşi în Directivă se prevede ca termen de transpunere în legislaţia naţională data de 31 decembrie 2018, cu aplicare de la 1 ianuarie 2019 (respectiv 31 decembrie 2019, cu aplicare de la 1 ianuarie 2020 in ceea ce priveşte prevederile referitoare la impozitarea la ieşire), România a decis să grăbească aceste termene de aplicare, acestea intrând în vigoare încă de la 1 ianuarie 2018, cu un an mai devreme decât termenul limită prevăzut în directivă.
V-aş propune să facem o recapitulare a celor mai importante prevederi cu care ne vom confrunta în acest an:
a.Limitarea deductibilităţii dobânzilor
Astfel, începând cu 1 ianuarie 2018 s-au schimbat regulile jocului in ceea ce priveşte limitarea deductibilităţii cheltuielii cu dobânda. Concret, costurile excedentare ale îndatorării înregistrate într-o perioadă fiscală, care depăşesc plafonul deductibil de 200.000 euro, vor fi deductibile la calculul impozitului pe profit, in limita a 10% din baza de calcul. Costurile excedentare nedeductibile ale îndatorării pot fi reportate pe parcursul unei perioade nedeterminate.
Totuşi în textul Legii de aprobare al OUG 79/2017, adoptat si in Plenul Senatului si care acum se afla in dezbatere la Camera Deputaţilor, avem trei modificări substanţiale in ceea ce priveşte limitarea deductibilităţii dobânzii: plafonul deductibil a fost majorat la 3 milioane de euro, deducerea dobânzii a fost extinsă pana la 30% si sunt prevăzute elemente privind neaplicarea acestor prevederi pentru întreprinderile financiare.
b.Impozitarea la ieşire
Contribuabilii vor fi supuşi impozitului pe profit (16%) pentru transferul (integral sau parţial într-un alt stat) al activităţii desfăşurate de o societate sau de un sediu permanent din România, transferul de active sau transferul rezidenţei fiscale. Baza impozabilă trebuie calculată ca diferenţă între valoarea de piaţă a activelor/activităţilor transferate şi valoarea lor fiscală.
Conform aceleiaşi Legi de aprobare a OUG 79/2017 menţionată anterior, aceasta prevedere a fost eliminată.
c.Regula generală anti-abuz
Se introduce, o noua regulă anti-abuz aplicabilă în cazurile unui demers sau unei serii de demersuri care nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal de obţinere a unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile.
d.Reguli privind societăţile străine controlate
Pentru prima dată au fost introduse reguli privind impozitarea societăţilor străine controlate. Astfel, in anumite condiţii, un contribuabil va trebui să includă în baza sa impozabilă din România, proporţional cu participaţia sa in societatea străină controlată, venitul nedistribuit al acesteia din urmă, provenit din: dobânzi, redevenţe, dividende şi venituri din transferul titlurilor de participare, venituri din leasing financiar, venituri din activităţi de asigurare, activităţi bancare sau alte activităţi financiare, etc.
Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România
