► Cred că nu puteam să ne despărţim de contextul global. Lumea intrase într-un globalism în acei ani (1999-2000 – n. red.) din care încerca şi România să facă parte, neştiind cam cu ce se mănâncă problema. Ca să fim pe deplin sinceri, făcea diferite tatonări. Era perioada unipolarităţii puterii pe plan mondial, completă.
► România ieşise de sub de sub comunism, nu era prea clar unde merge şi în anul respectiv, 1999, care foarte clar că a fost probabil cel mai nenorocit an din punct de vedere economic al perioadei, România a primit invitaţia din partea Uniunii Europene, în mod foarte bizar, să intre să înceapă negocierile de intrare în Uniunea Europeană.
► Nu era greşită ideea înregimentării în Uniunea Europeană, dar România nu mai avea cuvânt şi din păcate ce s-a întâmplat a rămas. A rămas în aceşti parametri din care părerea mea este că România n-a făcut decât ce a trebuit. Era în regula jocului, dar n-a ieşit câştigătoare.
► După părerea mea, România a jucat prost sau fără a avea o idee, măcar o idee. Înregimentarea în UE era modalitatea, dar obiectivul trebuia să fie altul, acela al unui interes propriu. Şi pe ăla putea să joace.
► PIB-ul acesta nu-i al României. În România, asta e o chestie statistică, se adună mere cu pere. În România s-a constituit de la zero o economie străină, care este, evident, mult mai bună decât cea românească.
► Capitalul străin este dominant, în timp ce economia cu capital românesc este subalternă, ca să mă exprim drăguţ. Prima are 60% din totalul ăsta statistic şi a 2-a 40%.
► Ziarul Financiar este a fost un ziar românesc şi a continuat să fie românesc. Şi e de salutat acest lucru.
► Economia românească n-are niciun grad de integrare. Uitaţi-vă la gradul de difuzare a afacerii pe care o reprezintă Dacia. În judeţul în care este n-are niciun grad de difuzare. Firmele româneşti din judeţul Argeş sunt la fel de prost dezvoltate cum sunt şi firmele din Teleorman.
► După părerea mea, toată regiunea este cu arme şi bagaje sub egida Uniunii Europene.
► Gradul de intermediere financiară din România este de 50%. În orice ţară normală este de 250% din PIB. La noi 50%.
► Este inevitabil să se introducă o altă schemă de impozitare, cu impozitare suplimentară faţă de ce este a capitalului. Aşa e în toată lumea, către care tindem.
► Trebuie să jucăm cartea aşa cum am jucat-o până acum. Eşti membru NATO, nu poţi să te joci, să mergi, cum se spune acum cu ruşii. Nu, nu se poate aşa ceva. Nu se poate bun, dar problema este dacă cei care conduc destinele astea au în grijă interesele României.
► E noua configuraţie, căreia ne place sau nu ne place, nu putem să-i facem nimic, asta este, trebuie să ne acomodăm noii situaţii. E o lume care nu mai poate fi unipolară. Este clar. Şi noi am fost foarte convinşi de unipolaritate şi acum nu putem să jucăm altfel. Şi deci avem soarta celor cu care am jucat şi este firesc să fi fost aşa. A fost în regula jocului.
A consemnat Răzvan Botea
