Să anunţi majorări salariale sau reduceri de CAS nu costă nimic. Dar revenirea crizei va costa

Preşedintele Traian Băsescu a insistat miercuri pentru "reîntre­girea" salariilor bugetarilor - deşi în ultimele luni spunea cu totul altceva: nu sunt bani pentru asta! - dar nu a adus deloc în discuţie ipoteza scăderii CAS (contribuţiile de asigurări sociale care sunt plătite atât de angajat, cât şi de angajator ca procent din salariu), evocată de premierul Mihai Răzvan Ungureanu.

De ce insistă preşedintele pentru mulţumirea a 1,2 mil. bugetari asigurată prin majorări salariale şi nu pe cea a întregii mase salariale, 4,1 mil salariaţi care ar beneficia toţi de pe urma scăderii CAS?Statul "gras" şi "statul slab"Va rămâne în istorie comparaţia făcută de preşedinte Traian Băsescu din iunie 2010 în momentul în care el a justificat tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi majorarea TVA de la 19% la 24%: "Statul arată aşa ca un om foarte gras care s-a căţărat în spatele cuiva subţirel, iar asta e economia!"A slăbit statul şi s-a îngrăşat economia?Miercuri în Parlament premierul Mihai Răzvan Ungureanu a înghiţit aparent cu calm consideraţiile preşedintelui despre "datoria mea şi a dumneavoastră (a parla­mentarilor - n.n.) să gândim soluţii pentru ca, undeva în jurul datei de 1 iunie, să reîntregim salariile bugetarilor. (…)"Salariile bugetarilor trebuie majorate cu orice risc, a sugerat preşedintele: "Chiar dacă în luna ianuarie am avut un excedent faţă de veniturile planificate în buget, în luna februarie am avut un minus de două ori mai mare decât excedentul din ianuarie şi, probabil, şi în martie vom avea un minus de venituri în bugetul de stat (…)"Sau: "Probleme vor mai fi în Uniunea Europeană şi, foarte probabil, în partea a doua a anului, la nivelul întregii zone euro se va constata intrarea în recesiune, cu efecte şi pentru economia românească şi pentru veniturile din bugetul de stat şi pentru veniturile fiecărui român şi chiar pentru locurile de muncă".La câteva ore, spre seară, unul dintre liderii formaţiunii de guvernământ, PDL, a susţinut că premierul care a asistat la discursul din Parlament al şefului statului, nu a ştiut despre ipoteza majorării salariilor, ci a aflat-o direct din gura preşedintelui.Cu doar două zile înainte de discursul din Parlament al lui Traian Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu vorbea despre ipoteza scăderii cu 3-5 puncte procentuale a contribuţiilor la asigurări sociale.Avem de-a face cu două filosofii diferite de cheltuire a unor bani care au intrat ori este anticipat să intre în vistieria statului?Dar cum stăm de fapt acum, când vorbim despre majorări de salarii pentru bugetari?Economia a crescut în 2011 cu 2,5%, dar datele din ultimul trimestru au arătat o contracţie cu 0,2% faţă de trimestrul anterior. Aşteptările pentru T1 2012 nu sunt optimiste din cauza vremii şi a zăpezii din luna februarie. În aceste condiţii, rece­cesiunea tehnică, respectiv două trimestre consecutive de scădere economică, nu mai poate fi exclusă. Guvernatorul Băncii Naţionale Mugur Isărescu spunea însă că scăderea economică din trimestrul 4 trebuie pusă pe seama unui trimestru 3 foarte bun. Problema nu este însă T4 sau T1, ci faptul că economia a intrat puţin în adormire în ultimul timp şi are nevoie de un impuls pentru a merge înainte şi nu înapoi. Iar acel impuls trebuie să vină din partea Guvernului şi nu vine. De o lună de zile, de când a preluat mandatul, premierul Ungureanu nu a arătat că are un plan de relansare care să treacă economia dincolo de anul electoral.Spre sfârşitul anului trecut şi apoi în ianuarie (în timpul manifestaţiilor de stradă), când PDL se dădea de ceasul morţii că salariile trebuie majorate, preşedintele a ieşit aparent decis şi a susţinut: nu există bani la buget pentru aşa ceva. Şi nici perspective. Nu vom strica ceea ce am clădit cu trudă şi sacrificii, anume echilibrul dintre veniturile şi cheltuielile statului. Nu văd de unde pot fi majorate salariile.Acum preşedintele vede. Vede şi ce nu vedem noi, adică: a slăbit statul, "omul foarte gras", cum plastic spunea preşedintele în urmă cu doi ani?În timpul crizei, din economie au dispărut 540.000 de locuri de muncă (de la 4,73 mil. în 2008 la 4,19 mil. la finalul anului trecut - 11% din locurile de muncă). Dintre acestea, 198.000 au fost posturi de bugetari (de la 1,39 mil. în 2008 la 1,2 mil. la finalul anului trecut). Aşadar, greul restructurăriil-a suportat mediul privat (un minus de 342.000 de joburi, faţă de 198.000 sectorul bugetar), chiar dacă, procentual, din mediul privat au dispărut 10,2% din joburi, iar de la stat 14,1%. Pentru a rămâne în dihotomia preşedintelui stat-economie, putem spune că şi economia a slăbit odată cu statul. Dar a slăbit statul cât trebuie pentru a putea fi dus acum în spate de economie?De la negarea crizei la "înnobilarea" eiStatul a fost incapabil să reacţioneze la criză prin măsuri de stimulare a mediului economic (cum s-a întâmplat în Occident în prima fază a crizei, când datoriile suverane nu erau o problemă adusă în primul plan) tocmai pentru că era prea gras, deci incapabil să renunţe la o doză de sânge pe care o sugea din economie fără să cadă în leşin. S-a reformat chiar aşa statul încât acum este capabil să "reîntre­gească", cum tot a repetat preşedintele, salariile celor rămaşi în sistemul public? Unde este analiza privind "optimul" de angajaţi la stat (unii economişti susţin că tăierile de posturi la stat trebuie să fie de minimum 300.000) care ar fi fost de dorit să însoţească o propunere sau "somaţia" adresată de preşedinte abia insta­latului guvern Ungureanu de a majora salariile bugetarilor?

La începutul săptămânii ZF a întrebat câţi secretari de stat în ministere şi câţi asimilaţi unor astfel de poziţii are. Întrebarea a fost pusă Cabinetului noului prim-ministru. Niciun răspuns până acum. De parcă o astfel de întrebare ar fi căzut din cer şi cere o analiză de câteva zile sau, cine ştie, poate chiar 30 de zile - răgazul pe care îl are o instituţie a statului să dea un răspuns, potrivit legii accesului la informaţiile publice. Premierul a lăsat să se înţeleagă că vrea să facă o analiză a secretarilor de stat, dar întrebarea este dacă ştie câţi sunt.Când preşedintele insistă pe "reîntregirea" salariilor o face inconştient sau are o ţintă? Majorând salariile bugetarilor, Guvernul ar încălca legea responsabilităţii fiscal-bugetare, care nu permite creşteri salariale cu şase luni înainte de alegeri şi nici majorarea plafonului de cheltuieli salariale în cursul anului fiscal: aşadar, majorările ar fi trebuit să fie fixate în legea bugetului. Dar, nu, preşedintele şi cei din PDL vorbesc de "reîntregirea" salariilor. Ches­tiune de nuanţă care s-ar sustrage prevederilor legii amintite. Dar, în realitate, înseamnă acelaşi lucru.De ce insistă preşedintele pe majorări de salarii şi nu pe reducerea CAS (care ar putea intra şi ea, oricum, sub incidenţa legii responsabilităţii fiscal-bugetare), cum a sugerat premierul, rămâne în continuare de lămurit. Poate este o decizie cu un impact electoral mai mare. Cert este că de reducerea CAS ar fi beneficiat toţi cei 4,2 mil. salariaţi din economie (inclusiv bugetarii) şi nu doar cei 1,2 mil. bugetari. Majorarea salariilor îi ajută pe bugetari, reducerea CAS ar ajuta toată România şi ar da o speranţă de relaxare a fiscalităţii pe forţa de muncă, principala problemă acum în economie.Guvernul s-a concentrat până acum pe salariile bugetarilor şi la începutul lui ianuarie 2011 a dat înapoi jumătate din ce tăiase şi mai rămâne să mai dea şi cealaltă jumătate. Dar cum stăm cu salariile celor 3,3 mil. angajaţi în mediul privat, cei care susţin statul până la urmă? Şi-au recuperat ei salariile tăiate în timpul crizei? Guvernul nu şi-a pus niciodată această problemă, dovadă că nu a luat nicio măsură pentru aceştia. La început nu a luat măsuri pentru că a negat criza. Preşedintele a susţinut miercuri în faţa Parlamentului că în 2009 acordul cu FMI a fost necesar pentru că România nu mai putea ieşi pe pieţe să se împrumute. Preşedintele o spune complice: "Destul de mulţi dintre dumneavoastră ştiu - iar pentru cei care nu ştiu, o spun acum -, în 2009 România ajunsese în situaţia în care, din cauza dezechilibrelor macroeconomice, nu se mai putea împrumuta de pe piaţă". Dar preşedintele susţinea, nu cu mult înainte de semnarea acordului, contrariul. România nu are probleme ca alţii!Banca Naţională vine şi ea acum cu mărturisiri, aşa cum supravieţuitorii unui dezastru ţin să-şi împărtăşească unii altora prin ce au trecut."Era foarte greu pentru noi să «citim» în decembrie 2008 că economia se va duce de la Ă8 la -7%. Nu am văzut, trebuie să recu­noaştem. În 2009 ne-am dat seama că recesiunea o să fie foarte profundă. Norocul a fost că nu s-au îndeplinit prognozele pe carele-am făcut cu FMI şi Comisia - ce arătau o contracţie de -10%", a susţinut Cristian Popa, viceguvernator al BNR responsabil cu politica monetară.Noroc că economia nu a căzut cu 10%! Bine că a căzut cu 7%!Păi, dacă nu aţi ştiut atunci, de ce aţi şti acum? Cum să explici cascada de contradicţii în care preşedintele a intrat miercuri şi cum să înghiţi optimismul său? "Încerc să vă transfer ceea ce simt, fiind în deplină cunoştinţă de cauză. Aveţi de ce să fiţi optimişti! România nu va face paşi înapoi, chiar dacă în zona euro va fi recesiune în partea a doua a anului."Păi, tocmai aici este problema. Când este preşedintele în cunoştinţă de cauză? Când spune: găsiţi soluţii, tăiaţi din altă parte pentru majorarea salariilor sau când afirmă: va fi recesiune în UE în a doua parte a anului, iar România va suferi şi ea, inclusiv la nivelul încasărilor bugetare?Dacă suntem de acord că, în bună măsură, căderea economică dureroasă a avut ca efect şi nebunia din anul electoral 2008 - când, între altele, acelaşi preşedinte a promulgat legea de majorare a salariilor profesorilor în ciuda faptului că criza se instalase în România, iar Guvernul Tăriceanu intrase deja în banii din privatizarea BCR - atunci trebuie să ne temem şi pentru acest an.Previziunile de creştere economică de 1,8-2,3% au fost împinse în jos de toate instituţiile internaţionale începând cu FMI (la 1,5-2%), Comisia Europeană (1,6%) sau băncile comerciale (0,5%). Comisia Europeană a constatat reinstaurarea unei recesiuni în zona euro, iar speranţa este ca ea să fie moderată. FMI a vorbit la Bucureşti despre o posibilă majorare modestă a salariilor de câteva procente, dacă economia se mişcă, dar nu de 15%, cu cât ar trebui din nou crescute salariile bugetarilor pentru a reveni la nivelul de dinainte de tăiere (un efort în şapte luni, iulie-decembrie, de 800 mil euro).În lunile din urmă preşedintele a insistat pentru o bună conduită în gestionarea finanţelor publice, iar în Parlament nu a vorbit doar de dificultăţile viitoare din UE, din a doua parte a anului, dar a insistat şi ca Legislativul să adopte rapid Tratatul fiscal care conferă noi valenţe măsurilor de rigoare bugetară. De ce insistă preşedintele ca acest tratat să intre în vigoare urgent (probabil spre finalul anului sau la începutul lui 2013) şi nu de la data adoptării euro, cum ar permite UE? De ce a insistat preşedintele (pentru că el a argumentat nece­sitatea unui deficit foarte strâns şi un deficit zero în 2013) ca deficitul bugetar pe cash să fie în 2012 de 1,9% din PIB, când FMI sugera că este o ţintă prea ambiţioasă? Cum se împacă toate aceste ambiţii de rigoare reluate în Parlament cu porunca: majoraţi salariile?Nu şi-a dat seama preşedintele că discursul său este, realmente, o sumă de aserţiuni care, luate în ansamblu, nu pot conduce spre o concluzie raţională?Sau are în vedere preşedintele majorarea deficitului bugetar, dacă România reintră în recesiune, stagnează sau va avea o creştere care nu-i va permite majorări de salarii? Va forţa el recomandările de a nu deschide robinetul cheltuielilor electorale, chiar dacă, la o adică, FMI ar accepta un deficit de 3% pe ESA?Chiar dacă a avut un scop, mesajul preşedintelui Traian Băsescu în faţa Parlamentului de miercuri nu este, la o analiză, decât o sumă de contradicţii. În buna măsură a ultimilor trei ani în care una s-a spus alaltăieri şi ieri şi alta se spune astăzi, de parcă nu doar tot ce a fost înainte a dispărut, ci dispare şi tot ce va fi înainte şi rămâne singurul adevăr: voinţa electorală a şefului statului.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels