Stimularea conformării voluntare reprezintă o prioritate pentru autorităţile fiscale din întreaga lume, inclusiv pentru cele din România, dar soluţiile trebuie să fie bazate pe sisteme informatice performante care să ofere autorităţilor fiscale posibilitatea de a monitoriza comportamentul contribuabililor şi de a acţiona ţintit, în cazurile de neconformare. Din acest considerent, şi autoritatea fiscală din România - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) - este în plin proces de digitalizare, iar acest proces vizează inclusiv monitorizarea şi controlul veniturilor obţinute de persoanele fizice.
Demersurile privind persoanele fizice au fost pornite cu mulţi ani în urmă, respectiv în 2011, când s-a dat startul unui proces de verificare ce ţintea exclusiv marile averi, dar rezultatele au fost sub aşteptările ANAF (spre exemplu, în primii doi ani abia a fost creionat cadrul legislativ, iar în următorii ani s-au înregistrat doar câteva zeci de decizii de impunere). Abia începând cu anul 2020 şi continuând cu 2021 şi 2022 (odată cu accelerarea procesului de digitalizare) au fost create structuri adecvate pentru verificarea persoanelor fizice şi puse la punct detaliile ce vizau formele de control aplicabile acestor contribuabili.
Ca atare, în prezent, asupra persoanelor fizice poate avea loc o verificare a situaţiei fiscale personale pe modelul unei adevărate „inspecţii fiscale”, care este declanşată dacă, în urma analizei de risc întreprinse în prealabil de autorităţile fiscale, au fost identificate diferenţe mai mari de 10% (însă nu mai puţin de 50.000 de lei) între veniturile declarate de persoana fizică şi cele estimate de autoritatea fiscală într-o anume perioadă de referinţă. De asemenea, asupra persoanelor fizice poate avea loc o verificare documentară – procedură mult mai rapidă, care nu conţine concluzii definitive, dar care se poate încheia prin emiterea unei decizii de impunere (cu sume suplimentare de plată către bugetul de stat). Însă, odată cu modernizarea sistemelor de analiză a datelor, a fost creat un instrument foarte util contribuabililor, şi anume notificarea de conformare, transmisă de ANAF persoanelor fizice identificate ca fiind cu risc fiscal înainte de declanşarea unui control, pentru a le oferi acestora posibilitatea să îşi corecteze declaraţiile şi să înlăture riscul.
Mai mult decât atât, finalul anului 2023 a adus o modificare radicală în ceea ce priveşte cota de impozitare a veniturilor persoanelor fizice care vor fi constatate de autorităţile fiscale după data de 1 iulie 2024 şi a căror „sursă nu a fost identificată”. Aceasta a fost majorată la 70%, de la 16% în prezent, mult peste cota standard de impozitare a veniturilor declarate de contribuabilii persoane fizice.
Făcând abstracţie de prevederile perfectibile ale acestei noi reglementări, de aspectele legate de constituţionalitate ori de sensul noţiunilor utilizate de legiuitor – care cel mai probabil vor genera multe pagini de doctrină şi jurisprudenţă -, trebuie remarcat angajamentul autorităţilor de a accelera procesul de conformare a contribuabililor persoane fizice. Bineînţeles, inclusiv această abordare, de a obţine o anume conduită fiscală din partea contribuabilului prin aplicarea unor sancţiuni drastice, şi nu prin oferirea de facilităţi („băţul, în loc de morcov”), este discutabilă, însă scopul imediat rămâne unul de justeţe socială – crearea unui climat de conformare, corectitudine şi transparenţă în declararea veniturilor ce sunt obţinute de persoanele fizice.
De altfel, pare că „băţul” a fost ales în cele din urmă pe fondul rezultatelor sub aşteptări înregistrate de multiplele programe de conformare voluntară implementate anterior de ANAF. Rezultate probabil nesatisfăcătoare au fost obţinute şi în controlul corectitudinii declarării şi plăţii impozitului pe venit, dat fiind că, de la an la an, s-au înregistrat creşteri nesemnificative sau chiar stagnare (de exemplu, în 2020 au fost stabilite creanţe fiscale de aproximativ 176 de milioane de lei, în 2021, de 188 de milioane de lei, în 2022, de 176 de milioane de lei).
În orice caz, accelerarea conformării fiscale a persoanelor fizice este evident necesară, acest segment de contribuabili fiind de cele mai multe ori neglijat. Or, în contextul dezideratului României de a adera la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, nu putem discuta în mod real şi credibil de îndeplinirea acestuia în lipsa unei legislaţii fiscale şi de procedură fiscală moderne şi adecvate privind administrarea creanţelor fiscale datorate de persoanele fizice, sub toate formele acestei activităţi, în special în ceea ce priveşte declararea, stabilirea, controlul şi colectarea acestora.
