După ce în ultimele două episoade m-am oprit asupra unor lecţii ce trebuie învăţate de la antreprenorii locali, lideri de piaţă, mă întorc cumva la primele episoade şi vreau să aduc în atenţie trei realizări remarcabile ale antreprenoriatului local din trei unghiuri diferite.
Primul unghi: lider de piaţă
Nu este suficient să ajungi în poziţia de lider de piaţă, mai trebuie să te şi menţii acolo. Pentru asta, trebuie să rămâi competitiv, preferat de clientelă şi alert la orice oportunitate ca să continui creşterea şi prin achiziţii.
Banca Transilvania, în 2018, după preluarea Volksbank, devenea cea mai mare bancă din România după valoarea activelor. În fiecare an, şi-a consolidat poziţia şi chiar a mărit ecartul faţă de următorii clasaţi la circa 30%.
Din 2019, când scriam prima oară despre parcursul spectaculos şi neaşteptat al unei bănci locale, BT a mai achiziţionat o serie de bănci, subsidiare ale unor bănci internaţionale - Bancpost, Idea Bank şi, recent, OTP Bank.
Păstrarea poziţiei de lider după şase ani este în sine o performanţă. Cu aproximativ 40 de miliarde de euro active, după absorbţia OTP Bank, cu peste 4 milioane de clienţi, 10.000 de angajaţi şi peste 500 de unităţi în 148 de localităţi, BT, „banca oamenilor întreprinzători”, cum îndreptăţit se autointitulează, îşi consolidează poziţia de lider necontestat în România şi în Europa de Sud-Est.
Felicitări lui Horia Ciorcilă, lui Omer Tetik şi întregii echipe de conducere pentru viziunea cutezătoare, felicitări acţionarilor, mai mari şi mai mici, care şi-au păstrat încrederea în parcursul constant al băncii spre supremaţia absolută în România şi în regiune.
Al doilea unghi: antreprenorul local, investitor în Europa de Vest
Fără să vrem, folosim în continuare terminologia „Europa de Vest” şi, probabil tot fără să vrem, păstrăm şi complexele aferente. Câţiva îndrăzneţi încrezători în propriile forţe au spart gheaţa şi au aplicat îndemnul „go West”.
Aş vrea să amintesc acum un astfel de îndrăzneţ, Dorel Goia, acţionar majoritar şi preşedintele Consiliului de Administraţie la o firmă din top zece companii cu acţionariat local listate la BVB, Teraplast.
În 2023, Teraplast a achiziţionat de la grupul austriac Wolfgang Freiler două fabrici de producţie ţevi şi piese injectate situate în Ungaria, respectiv Polytech Industrie Kft. şi Pro-Moulding Kft., cu cotă semnificativă de piaţă în Ungaria, Cehia, Austria, Germania şi Franţa.
Preţul tranzacţiei este irelevant. Relevante, pentru mine, cel puţin, sunt îndrăzneala şi curajul unui ardelean, fost profesor de istorie, de a prelua două fabrici deţinute de austrieci în Ungaria.
Şi mai extraordinare sunt dârzenia şi voinţa nestăvilită a lui Dorel Goia într-o perioadă grea din viaţa sa, când oricine altcineva în locul lui ar fi predat conducerea businessului.
Contrar aşteptărilor, Dorel se avântă în noi proiecte complicate şi dificile, preia firme de la familii antreprenoriale vechi şi sofisticate din ţări avansate, care operează în medii nu tocmai prieteneşti nouă. Nu mă mai surprinde că, de câte ori vorbim, îmi împărtăşeşte proiecte noi la care se gândeşte.
Al treilea unghi: antreprenorul local, partener egal cu jucătorii globali
Undeva pe la mijlocul anilor ‘90, am ieşit la masă cu o cunoştinţă de la Banca Mondială care se ocupa de împrumuturi acordate antreprenorilor locali prin intermediul băncilor din România. Pe masă a apărut o sticlă de apă minerală Dorna, prima apa îmbuteliată în plastic în România. Cunoştinţa mea mi-a spus: „Proiectul acesta a fost aprobat de mine”. Şi mi-a explicat cum un tânăr antreprenor, Jean Valvis, i-a prezentat cu pasiune, dar articulat şi documentat, proiectul lui: apa Dorna.
De-a lungul anilor, am urmărit performanţele sale: 2002 - vânzarea Dorna către Coca-Cola, 2008 - vânzarea La Dorna către Lactalis, 2022 - vânzarea unui pachet de 20% din Aqua Carpatica către Pepsi-Cola.
Am să mă opresc asupra ultimei tranzacţii, care are o nuanţă specială. Prin contract, Pepsi-Cola nu numai cumpără 20% din societate, dar se obligă să rămână acţionar minoritar în perpetuitate şi să nu se folosească în niciun fel de puterea sa pentru a-l dilua sau a-l prelua pe acţionarul majoritar, decât dacă acesta din urmă doreşte acest lucru. Adăugăm la această prevedere contractuală faptul că Pepsi-Cola se angajează să distribuie gradual Aqua Carpatica la nivel global, pe toate canalele sale, ca unicul produs premium în categoria ape minerale naturale.
În loc de încheiere, o întrebare pentru noi toţi: nu sunt aceste trei exemple, oare, modele de abnegaţie, dârzenie şi curaj cu care să ne mândrim şi care să ne inspire?
