Traficul comercial prin Canalul Suez a scăzut cu peste 40%, ca urmare a crizei din Marea Roşie, sectoarele cele mai afectate fiind transporturile de hidrocarburi şi cereale către Europa, dar riscul de inflatie, inclusiv în România, rămâne scăzut, arată o analiză iBanFirst.
Circa 20% din comertul global cu containere tranzitează Marea Roşie, iar rutele alternative asigură livrarea în siguranţă a mărfurilor, însă implică perioade de călătorie mai lungi şi costuri suplimentare pentru întreprinderile româneşti care fac comerţ cu Asia
„Putem afirma acum cu certitudine că blocarea strâmtorii Bab El Mandeb nu va provoca o creştere a inflaţiei în Europa şi în România. Costurile de transport maritim reprezintă, în general, aproximativ 1,5% din indicele preţurilor de consum, un procent relativ neglijabil. Factorul de risc major a fost congestionarea porturilor, însă, din fericire, acesta a fost evitat. În Europa, durata medie de aşteptare pentru un container este de circa 5 zile, comparativ cu perioadele de vârf ale pandemiei, când timpii de staţionare atingeau 25 – 30 de zile”, afirmă Alin Latu, Country Manager iBanFirst România.
Începând din noiembrie, atacurile asupra navelor de containere din Marea Roşie au perturbat major una dintre cele mai utilizate rute comerciale la nivel mondial. Gruparea Houthi, susţinută de Iran, a lansat peste 40 de atacuri asupra navelor comerciale în Marea Roşie şi în Golful Aden, unul dintre ele fiind mortal. În ciuda intervenţiei militare a Statelor Unite şi a aliaţilor săi începând de la jumătatea lunii ianuarie, strâmtoarea Bab El Mandeb nu a fost încă securizată.
În condiţii normale, aproximativ 4,7% din importurile UE de grâu tranzitează prin strâmtoarea Bab El Mandeb. Totuşi, în ciuda importanţei sale comerciale, aceasta nu este considerată strategic indispensabilă. Navele au posibilitatea de a ocoli această zonă navigând prin Capul Bunei Speranţe, o deviere care prelungeşte călătoria cu aproximativ 15 până la 20 de zile, dar permite mărfurilor să ajungă în siguranţă la destinaţie. Aceasta este strategia adoptată în prezent, ca răspuns la creşterea riscului geopolitic în regiune.
Un risc real şi iminent constă însă în pierderea controlului asupra uneia sau mai multor strâmtori strategice vitale pentru stabilitatea internaţională: Strâmtoarea Formosa (esenţială pentru lanţurile de aprovizionare cu semiconductori), Strâmtoarea Ormuz (comerţul cu petrol) şi Strâmtoarea Bosfor (comerţul cu grâu). Aceste puncte cheie sunt indispensabile pentru economia globală şi, spre deosebire de strâmtoarea Bab El Mandeb, nu există rute alternative viabile.
Blocajul strâmtorii Bab El Mandeb subliniază vulnerabilitatea căilor maritime tradiţionale. Reducerea costurilor de transport şi tendinţele protecţioniste se profilează acum ca principalele forţe motrice ale relocalizării şi friendshoring-ului - acest lucru este evident în cazul Mexicului, care începe să înlocuiască China ca principal partener comercial al Statelor Unite. În acest context, riscul comerţului maritim devine un factor major care va determina relocarea afacerilor mai aproape de pieţele ţintă în deceniile următoare.
