Părinţii cu bani pot cheltui pentru educaţie şi astfel copiii lor ajung între „cei buni“. Copiii părinţilor fără bani ajung, cu rare excepţii, între „cei răi“. Pe cei de la „mijloc“ nu-i mai vede nimeni. Lupta părinţilor ca copiii lor să ajungă la un liceu de top nu e doar ca ei să poarte o matricolă cu „Lazăr“, „Caragiale“, „Creangă“ sau „Şaguna“. Părinţii cu bani ştiu că în liceele de top sunt profesori de top şi şansa odraslelor creşte cu cât profesorul e mai bun. Dar aceste licee sunt puţine. Ce se întâmplă cu ceilalţi?
„Studiile OCDE şi alte studii ne arată că succesul la şcoală depinde de doi factori importanţi. Unul dintre ei este statutul socio-economic al părinţilor. Cu cât părinţii tăi au un statut socioeconomic mai înalt, cu atât tu obţii rezultate mai bune la şcoală. Al doilea este calitatea actului educaţional, cât de buni sunt profesorii“, spune Camelia Crişan, CEO al Fundaţiei Progress.
Este o împărţire foarte dură a tipurilor de elevi: cei foarte buni şi cei foarte slabi, adaugă ea. „La educaţia primară nu stăm prost, problema pe care o avem este la nivelul educaţiei gimnaziale, iar un factor este cel al profesorilor care au o calitate scăzută, care poate nu sunt motivaţi suficient în momentul în care vin spre diverse şcoli, care nu consideră că trebuie să aibă o contribuţie în comunitatea în care activează. Ce văd este o desfacere a apelor – sunt copiii foarte buni şi cei foarte slabi, nu-i mai văd nicăieri pe copiii «de mijloc»“, a spus Camelia Crişan în cadrul emisiunii de business ZF Live.
