Trezirea naţională
După 1860, şi mai cu seamă după revoluţia poloneză din 1863 şi în rândurile basarabenilor, a păturii lor culte, creşte un curent de descoperire a propriilor origini etnice române. În 1863, de pildă, fraţii Cotruţă propun folosirea limbii române pentru actele legislative, deoarece marea majoritate a populaţiei nu înţelegea ruseşte. Mişcarea naţională panromânească rămânea totuşi foarte slabă în Basarabia. Era ca şi cum Basarabia şi populaţia română de aici nici n-ar fi existat, cum pesimist se exprima Take Ionescu. Baronul Velio, guvernatorul civil al Basarabiei, îi considera pe unii tineri români care aveau gânduri româneşti drept „un pumn de visători”, nepericuloşi, fără nicio posibilitate de răspândire a propriilor idei. Intelectualii români în Basarabia erau puţini, erau într-o „absolută minoritate”: 17,2% dintre medici, 18,3% dintre educatori, 11% dintre judecători...
Ei constituiau doar 14% din populaţia urbană şi erau eliminaţi din cadrul manifestărilor culturale mai importante. În tot secolul al XIX-lea nu e niciun ziar în limba română. Nu exista nici în altă limbă, cu excepţia buletinului guberniei, Bassarabskaia Oblastinje Vedomosti, care apare din 1854. Din 1867, şi eparhia din Chişinău publică un notiţiar religios, Bessarabskjie Eparhialnija Vedomosti, care pentru o scurtă perioadă, între 1867-1871, are şi un supliment în limba română. Doar în primii ani ai secolului XX apare Mesagerul Basarabiei, din care nu ni s-a păstrat niciun număr. Unii tineri basarabeni suferă influenţe narodniciste: Ion Pelivan, Petre Cazacu, Constantin Stere, Zamfir Arbore-Ralli.
Alţii sunt sub influenţa ideilor marxiste, cum este cazul grupului marxist moldav, de la Universitatea din Dorpat, din Estonia. Dezechilibrele şi inegalităţile sociale din oraşele basarabene determină şi violenţe antisemite, ca aceea din aprilie 1903 sau octombrie 1905, motiv pentru care între 1902 şi 1905 câteva zeci de mii de evrei basarabeni părăsesc teritoriul dintre Prut şi Nistru. Revoluţia din 1905 trezeşte şi în Basarabia curentul redeşteptării naţionale. Încercarea tinerilor de a edita ziarul Deşteptarea nu reuşeşte. Vine la Chişinău Constantin Stere, omul de acţiune şi de talent organizatoric, care, după activitatea sa narodnică în Basarabia, şi arestarea sa de poliţia ţaristă, izbutise să fugă în România. Se reîntorcea în Basarabia unde, alături de Ion Pelivan, reuşeşte să dea consistenţă şi un program mişcării naţionale locale. „Fondarea ziarului Basarabia a avut o enormă repercusiune politică.
În jurul combativei sale redacţii se naşte primul grup conducător politic din istoria Basarabiei: avocatul Emanoil Gavriliţă, magistratul Ion Pelivan, publicistul Pan Halippa (foto), învăţătorul Nicolae Popovschi, studentul Ion Inculeţ, studenţii seminarişti Alexie Mateevici, Gheorghe Stârcea şi Teodor Inculeţ. Ei constituie nucleul principal de redactori ai ziarului. Lor li se adaugă alţi circa 30 de colaboratori de cele mai diferite provenienţe sociale. Ziarul e purtătorul de cuvânt al Partidului Naţional Democratic şi al programului de revendicări politice şi sociale al acestuia. Se publică proze şi poezii patriotice, precum Cântarea României a lui Alecu Russo, Doina lui Eminescu, Deşteaptă-te Române a lui Andrei Mureşanu, se publică biografii ale personalităţilor din Regat. Orientarea ziarului e clar unionistă. Nu întâmplător redacţia ziarului e devastată în iunie 1906, iar în martie 1907 publicaţia e desfiinţată. Pelivan şi Halippa îşi continuă studiile la Universitatea din Iaşi, unde era deja mare grupul studenţilor basarabeni (rectorul Universităţii ajunge C. Stere, care se şi străduieşte să aducă basarabeni la Iaşi, oferindu-le burse de studiu).
Curentul iredentist din Basarabia e combătut de autorităţile ţariste nu doar prin măsuri poliţieneşti, ci şi prin mijloace mai subtile, cum era încurajarea moldovenismului care să contracareze românismul. Aşa apare ziarul săptămânal Moldovanul, condus de Gheorghe Madan şi finanţat de guvernatorul Basarabiei Haruzin, cu acordul primului ministru Stolypin. În acelaşi contest trebuie amintit şi activismul cultural al mitroplitului Gurie, care în 1906 deschide la eparhia de la Chişinău o tipografie cu publicaţii strict scolastice unde în 1910 apare şi o gramatică a limbii române (în Basarabia era interzisă orice publicaţie în limba română).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
