Pentru că o preţuiesc foartemult pe Simona Vilău (în dubla ei calitate de artist plastic şi deanimator cultural, atent şi competent devotat artei confraţilor),m-am dus la expoziţia Irinei Broboană*, curatoriată de S.V., urmândtraseul de lectură pe care domnia-sa l-a indicat în prezentareapliantului de sală. Cu încredere, deci, precum Scufiţa Roşie, mi-amluat coşuleţu' cu merinde şi m-am îndreptat spre casa bunicii.Acolo, însă, în locul fiinţei aşteptate, rânjea, rău şi hulpav,lupul.
Iată câteva fragmente din textulSimonei Vilău: "O poveste despre de-personificare şi desprere-construcţia experimentală a corpului uman se poate spune înmulte şi felurite moduri. La fel ca o melodie de amor sau o poeziecu influenţe meteorologice. Deşi subiectul pare imposibil de naratşi trăit şi, cu atât mai mult, de redat în imagini, avem de-a face,în cazul Irinei Broboană, cu un scenariu construit după cele maiprevizibile şi chirurgicale metode. (…) Aşezarea intenţionată acorpului sub lumina rece, necruţătoare, de aparatură medicală,stomatologică şi dezvăluirea metodică a tuturor detaliiloraccentuează procesul mecanic de transformare a femeii în bărbatsau, în cheie livrescă, a artistei Irina Broboană într-un şofer deTIR de vârstă medie. De ce şofer de TIR? Pentru că la întrebareamea - În cine voiai să te transformi?, răspunsul a fost - într-unşofer de TIR."
Şofer de TIR, lăcătuş mecanic,zmeul zmeilor sau controlor RATB, e totuna. Pentru că IrinaBroboană (deşi îşi scrie pe piept "Reconstruction in process")oricum nu se transformă (precum Jana lui Mărgineanu), ci se stingeuşor, fizic şi artistic, sub efectul automutilărilor succesive lacare se supune şi pe care ţine să ni le nareze plastic.
Ca şi în cazul torturii, în careinsuportabilă nu este atât durerea de ordin fizic, cât permanenţasuferinţei, telescoparea mastectomiilor, a ablaţiunilor de buze şiobrăjori devine un concert, interminabil, pentru un singur şiînfundat instrument. Pentru cine a privit prin compendiul despredurere al lui Helnwein, magistrul tuturor mutilărilor şidegradărilor imaginabile ale trupului uman, experienţa"de-personificării" Irinei Broboană e ca o boabă de năut într-ocafea tare: succedaneul stă temeinic pitit, gustul pare nealterat,dar efectul asupra psihicului se subţiază.
Dacă la pictorul evocat durereaeste un mod de a depăşi suferinţa psihică şi de a propune ore-luare în posesie a trupului în dimensiunea sa extremă, la IrinaBroboană desfigurarea nu re-construieşte un psihic năruit, ciîncearcă să dărăpăneze interiorul pornind din exterior, teatral,suspect de insistent şi, mai ales, de neconvingător. Totul e ca oevoluţie pe o temă dată, ca o lecţie pentru acasă, executată de unalumn cu talent cert, dar care nu vrea decât să obţină notă detrecere.
*) "Invidia", Atelier 030202, Str.Sfânta Vineri nr. 11 Bucureşti, 28 octombrie - 17 noiembrie2010
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
