Fără a părea să fi epuizat tema existenţei aproape perfectebulversate la un moment dat, îndeobşte în apropierea vârstei demijloc, de apariţia, din faldurile întunecoase ale trecutului, avreunui secret misterios, literatura contemporană continuă săfurnizeze cu asiduitate astfel de drame individuale şi de familie -şi cu aceeaşi asiduitate cititorul pare să le devoreze.
Inepuizabilă resursă de valorificat prozastic, după firea şi stilulautorului, psihicul uman, zguduit de câte un şoc emoţional ce lasăurme definitive ori pus în faţa unor situaţii-limită, hărtănit detraume succesive parţial vindecate şi de recidivele lorneaşteptate, e cutia neagră care arată ce a dus la deteriorareatreptată a conştiinţei şi la dezintegrarea individualităţii.
O impecabilă, în precizia ei, disecţie a unei conştiinţe împăcatecu sine conţine şi romanul lui Alonso Cueto, Ora albastră*, opoveste despre bulversarea interioară pe care o poate producedescoperirea unui secret murdar ce a marcat, la un moment dat,destinul unei întregi familii.
La moartea mamei lui, Adrian Ormache, avocat cu o carieră deinvidiat (cum sunt şi vila şi familia sa), descoperă un secretcare-i reordonează întreaga existenţă. Sosit din New Jersey, undeşi-a făcut o cu totul altă viaţă, fratele lui Adrian îi dezvăluieacestuia secretul ce i-a legat pe părinţii lor toată viaţa, chiarşi după un divorţ urmat de refuzul mamei de a mai vorbi vreodatădespre fostul soţ.
Fost militar de carieră (este vorba despre războiul civil peruandin anii 1980-90 şi de lupta împotriva grupării teroriste SenderoLuminoso), tatăl său i-a insuflat lui Adrian mai degrabă un fel deveneraţie temătoare, decât dragoste, iar rugămintea sa de pe patulmorţii, de a găsi o anumită fată din Huanta, Ayacucho rămâne ca oveşnică întrebare chinuitoare în mintea sa, ignorată până înmomentul în care cursul neaşteptat al evenimentelor îi schimbădefinitiv priorităţile.
Mergând pe firul amintirilor şi întâlnindu-se cu doi foşti camarazide arme ai tatălui său, Guayo şi Chacho, dar şi găsind printreteancurile de hârtii rămase de la mama sa o scrisoare edificatoare,Adrian descoperă cu stupoare că figura emblematică, de erouexemplar, a tatălui său nu era decât masca pe care o purta untorţionar odios, autor al mai multor violuri şi crime abjecte. Maimult, şantajată cu o expunere publică a faptelor mizerabile, mamalui Adrian s-a văzut nevoită să achite sume consistente de banipentru a-şi proteja familia de scandalul public.
Criza morală e declanşată de culpa asumată genetic, iar haosul şidegringolada sufletească contaminează întregul univers paşnic şiferit de emoţii distructive majore de până atunci al lui Adrian,care devine prizonierul propriei vieţi scăpate de sub control.Sfâşiat de dilema morală ce opune figurii autorităţii paternespectrul bântuitor al unui asasin cu sânge rece, care obinuia să levioleze pe prizonierele indience promiţându-le eliberarea, pentruca apoi să le împuşte, Adrian porneşte în căutarea lui Miriam,indianca de care tatăl său se îndrăgostise şi care reuşise să fugă,pierzându-se în apele albastre ale nopţii. Întâlnirea cu aceasta,la capătul unor aventuri care-l conduc într-o călătorie odiseică,pe parcursul căreia descoperă mai multe adevăruri personale decâtîn toată existenţa sa tihnită de până atunci, va aduce cu sine maimulte surprize, schimbând pentru totdeauna coordonatele vieţii luiAdrian.
În romanul lui Cueto răzbat ecourile întregii literaturisud-americane, cu obsesiile acesteia legate de importanţalegăturilor de sânge şi a moştenirii ereditare a trecutului, cutoate ungherele sale întunecate şi bine păzite. Personajul său,deşi ancorat în contemporaneitate, pare smuls dintre eroiifrământaţi din saga marquesiană sau din romanele halucinanate alelui José Donoso. Un ritm alert, dublat de procesul introspectivfascinant pe care şi-l aplică protagonistul în căutarea sa suntatuurile cărţii lui Cueto, apreciat de proaspăt nobelizatul MarioVargas Llosa drept autorul unui "roman magnific".
*) Alonso Cueto, Ora albastră, Editura Humanitas Fiction, traduceredin limba spaniolă de Tudora Şandru-Mehedinţi, 2010, 242 p.
ANDREEA RĂSUCEANU, scriitor şi critic literar. Doctor în filologiecu lucrarea Mahalaua Mântulesei - drumul către modernitate,susţinută în cadrul Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii,Universitatea Bucureşti; autoare a cărţii Cele două Mântulese(Editura Vremea, 2009). A publicat cronică literară şi studii despecialitate în reviste precum: Observator cultural, Românialiterară, Viaţa Românească, Timpul, Idei în dialog, Familia,Convorbiri literare etc.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
