Ce stiti dumneavoastra despre "infernul vesel craiova"? Adica, "ai habar cum ii gaseste poezia pe poeti/ in locuri atat de comune?/ …Nu regret nimic dar as fi vrut sa stau in brooklyn" (Nicolae Coande, Un poet in brooklyn).
Poemele lui Coande din Vant, tutun si alcool suna cam "teribilist". Asta e o marca a stilului (in care devine manifesta revolta) sau tine de traditia lirismului "confesional" prin deversare a reziduului verbal: pana la capat.
"Stau si citesc in arestul literaturii"; "nu vreau lumina altora care pute"; "nu vreau sa fiu judecat de mintea greoaie/ a celor care se-nvelesc/ in steagul propriei infectii"; "nu vreau sa mor ca un poet comunist/ in timpul comunismului literar"; "am vazut stalpi imbratisati de propriul lor vis/ luminau/ stau si citesc in arestul literaturii cum un barbat…/ e a morte e cada dia/ miros a fiinta"; "o bucata de om/ toata inca din aer si nervi" (Arestul literaturii, La jumatate).
In Vant, tutun si alcool bantuie un aer de western, de scotch si de vant fierbinte in campie stearpa. Intre simulacrele si fetisurile realului te misti normal, plictisit, "It was today ca-ntotdeauna/ s-a vorbit despre rumsfeld burroughs si despre…/ iluzia ca fac conversatie/ era de fapt o conversie proasta leu/ $/ poezie/ scotch/ Guns contra Dylan" (Casanova in Craiova).
…Craiova! Din nou. "Craiova revival", din Fincler, sau "Craiova second-hand, targ de vechituri, Isarlak" sau Femeia celor batrani, in ipostazele de consum ale iubirii, pana la epuizarea tuturor amanuntelor perceptiei… obsesiv!
S-ar putea ca, din afara Ghettoului, din lumea "libera", trecatorii sa priveasca uimiti si usor jenati tot acest destructiv traseu al perdantului ("sunt antrenat sa pierd totul" – Unamanunt de prisos), de profesie poet. "In diktatura" macar asta era o meserie. Acum, efortul de imaginatie se situeaza la nivelul clarificarilor, al tipologiilor si al studiului (de caractere). Cine sunt astia, poetii? Si Coande raspunde, fara sa stim daca acest moment e ludic sau plin de sarcasm sau apocaliptic sau, pur si simplu, neutru-inutil:
"Un demo-savant a emis ipoteza ca poetii/ nu sunt doar persoane fizice/ si ca prezenta lor in hemiciclul barului/ unde se celebra dragostea si chiar futaiul liric/ se face puternic simtita la mari departari" ( Pe dincolo).
Sau in Sora artistului: "arta intra-n muzeu pe doua picioare bine-nramate/ din spate iluzia ca secolul e maret/ isi aprinse de la soare-o tigara/ lumina venea felii spre buzele zilei/ cand undui prin dreptul nostru/ deriva sentimentelor ne aparu clara (…)/ inauntru printre gurmeti si gura-casca/ portretul ei blond/ nu-mi mai spuse nimic. Nimic/ decat rama./ In secolul meu/ fumez linistit aceasta iluzie."
Nicolae Coande (Fincler, 1997, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Craiova, fundatura homer, 2002, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania) exploateaza si depaseste tehnica producerii textului ("mefistopoezia" sau "skemele" sau "techné"-ul, dupa cum zice), recupereaza si apoi da de pamant cu toate conventionalele poietici ale realului, lasand la vedere, pana la urma, starea de bine a poetului in mijlocul prietenilor (sau al boemei literare) pe care ii localizeaza pe harta Craiovei, le da adresa, in Lapus, in "centru", pe Calea Bucuresti, la Ciuperca… (Un poet in brooklyn, Cologne-Craiovita, Casanova in Craiova, Graffiti).
Si eu am locuit in Craiova. Acolo unde blues-ul sau barurile de negri lipsesc cu desavarsire. Din cauza asta, preferata mea, din recentul volum de versuri al craioveanului Nicolae Coande, este Oameni tacuti: "Imi lipseste un bar de negri in craiova./ lou donaldson quartet/ she put whiskyin her coffe she put whisky in her tea/ she put whisky in her whisky/ in fundal privirea lui barack obama la cnn/ scrutand america afro. si ea a zis: dar intr-o zi / cineva se varidica si va sta de vorba cu mine/ si va scrie despre mine/ neagra si frumoasa./ azi cand citeam cu ochii mijiti panorama lui mincu/ mi-am dat seama ca sunt cel mai negru poet/ dintre cei stransi intr-un cartoi de o mie de pagini./ Cum zice papa hem: sa taiem ce e bun si sa vedem/ daca mai merge./ Am fost mandru pe loc de origine mea./ Sunt la pagina omieosuta colt cu blue note/ unde-a cantat soreeescu ceva ce-am uitat./… Imi lipseste o muzica mare cantata/ de oameni tacuti."
PS: Undeva, pe ruta Craiova-Brooklyn, intr-un timp suspendat, de Utopia-afro, locuieste poetul. Fara legatura cu anacronicele detalii ale realului.
*) Nicolae Coande, Vant, tutun si alcool, Editura Brumar, Timisoara
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
