Klaus Iohannis – Primul pas. Editura Curtea veche
După prima carte a lui Klaus Iohannis – „Pas cu pas” – lansată anul trecut, la trei zile după câştigarea alegerilor prezidenţiale şi vândută în peste 130.000 de exemplare, la recent încheiatul Bookfest, Preşedintele a lansat o nouă carte, „Primul pas”, devenit unul dintre volumele cu cea mai rapidă ascensiune în topul vânzărilor din România, atingând cifre rar întâlnite pentru piaţa de profil românească, atât pentru ediţia tipărită, cât şi pentru cea în format electronic.
Potrivit Curtea Veche Publishing, „«Primul pas» nu este numai o cronică a campaniei electorale pentru Preşedinţie din toamna anului 2014, ci şi o analiză critică şi constructivă a modelelor de conduită politică manifestate în jocul electoral şi în viaţa publică în general”, cartea fiind, de asemenea, „povestea unei victorii colective şi autoportretul unui candidat care a adoptat un alt tip de discurs şi de comportament pentru a-şi transmite mesajul şi modelul proprii”.
Privite retrospectiv şi din interior, evenimentele politice şi sociale care au marcat finalul anului trecut îşi dezvăluie în cartea de faţă atât mecanismele, cât şi tensiunile, aducând la lumină chipul autentic al multor politicieni români. Paginile care prezintă strategiile adversarilor din campanie alternează cu relatări pline de viaţă şi de emoţie despre întâlnirile cu oameni din întreaga ţară şi despre rolul soţiei şi al echipei de campanie într-o iniţiativă care le-a redat românilor speranţa în viitor.
„Primul pas este cel mai greu de făcut, iar acesta este un adevăr care, indiferent cât ar fi de tocit, rămâne valabil pentru orice început (...) Victoria mea la alegerile din noiembrie 2014 a fost un astfel de prim pas (...) Acest prim pas nu a fost însă numai al meu: el poartă semnul pe care, prin vot, românii l-au dat pentru a arăta limpede că îşi doresc o altă direcţie, un alt model de viaţă şi un alt fel de politică”, scrie preşedintele Klaus Iohannis, în „Cuvânt înainte”.
„Alături de aceia care au afirmat atunci că îşi doresc un orizont cu o altă deschidere, pe 16 noiembrie am asumat categoric o altfel de cale: am ales să ne deplasăm dintr-o zonă inertă, lipsită de anvergură, către un punct din care speranţa are un temei, iar încrederea în reuşită capătă un sens real. «Primul Pas» este povestea acestei alegeri”, mai scrie şeful statului, explicând că a dorit să publice această carte pentru a recupera „povestea unei confruntări” a cărei miză a depăşit cu mult traseul său profesional, pentru că vizează „însăşi soarta democraţiei în România”.
Preşedintele explică cum a ajuns să scrie despre „legi schimbate peste noapte, despre minciuna instituţionalizată, despre miile de români din străinătate privaţi de dreptul de a-şi exercita liber votul sau despre atacuri la persoană în faţa cărora instituţiile responsabile să le amendeze au închis ochii”, subliniind, totodată, că în acest volum „s-au strecurat, prin forţa lucrurilor, şi episoade dure, şi comentarii contondente sau observaţii despre tactici la limita legalităţii exersate de adversarii săi”.
Iohannis susţine că i-a inclus în volum şi pe „oamenii adesea invizibili” care au făcut zid în jurul său, soţia sa, Carmen, fiind prima dintre aceştia.
„«Primul Pas» a fost modul firesc pe care l-am ales pentru a vorbi despre evenimentele hotărâtoare petrecute în toamna anului trecut (...) Am inclus în acest volum cele mai proaspete impresii, cele mai intense emoţii care mi-au transformat viaţa odată cu confirmarea victoriei în alegerile prezidenţiale, primele angajamente şi decizii, primele speranţe”, mărturiseşte preşedintele.
Despre campania electorală din 2014, Klaus Iohannis spune că a avut „o dinamică foarte atipică” şi „a fost minată de câteva abuzuri şi scandaluri care au eclipsat temele demne de a fi discutate într-un astfel de interval”.
Preşedintele subliniază faptul că volumul „Primul Pas” este dedicat celor peste 6 milioane de români care au crezut în acest mod nou de a face politică şi i-au dat voturile lor.
Volumul este structurat pe trei capitole: „O campanie într-o mare de scandaluri”, „Vechiul mod de a face politică” şi „Ne-am luat ţara înapoi”.
Capitolul I, intitulat „O campanie într-o mare de scandaluri”, este dedicat campaniei prezidenţiale, care, în pofida „unor tracasări”, a fost pentru Iohannis un câştig. „Efectiv, am învăţat lucruri noi, am cunoscut oameni interesanţi, aşa că, trăgând linie, consider că a fost o perioadă pozitivă. Am învăţat câte ceva despre cum se face politică pe Dâmboviţa, despre cum se face politică în varii partide, lucruri foarte utile. Şi contactul intens cu media a constituit o experienţă care m-a îmbogăţit. A fost nevoie să mă adaptez, pentru că în acest interval deosebit de solicitant a trebuit să răspund rapid la provocări diverse”, scrie Iohannis.
Klaus Iohannis face referire şi la implicarea în campanie a preşedintelui de atunci, Traian Băsescu, caracterizând drept „oraculare” ieşirile la rampă ale acestuia.
„El nu trebuia să facă nimic în campanie, fiindcă el nu a candidat, ci doar a vrut să sprijine o candidată. Trebuia să aibă decenţa să se abţină de la a face făţiş campanie electorală. Întreaga abordare mi s-a părut nepotrivită”, afirmă preşedintele, apreciind că Băsescu nu trebuia să implice SRI şi SIE în campanie.
Faptul că Traian Băsescu spunea despre el că este „un individ profund corupt”, iar PSD, în acelaşi timp, derula „fel de fel de scenarii absurde” despre casele sale, traficul cu copii sau mafia retrocedărilor l-au făcut pe Iohannis să ajungă la concluzia unui blat Ponta-Băsescu.
„Focurile încrucişate care mă vizau şi dintr-o parte, şi din cealaltă sunt indicii puternice pentru un blat Ponta-Băsescu, dar nu am nici până în ziua de astăzi o dovadă indubitabilă în acest sens”, scrie preşedintele.
Despre Victor Ponta, Iohannis apreciază că i-a lipsit şi îi lipseşte „personalitatea politică”.
„Dacă transmiţi un mesaj foarte puternic şi plin de conţinut, nu e nevoie să te repeţi de multe ori. Nu poţi să înlocuieşti personalitatea cu abilităţile de comunicare. Adversarul meu a aruncat în lupta pentru Cotroceni tot ceea ce învăţase într-un partid clădit pe o cultură politică rapace şi neprincipială: eschivă, atac la persoană, aroganţă, dispreţ şi tupeu”, afirmă Klaus Iohannis.
În Capitolul II, „Vechiul mod de a face politică”, preşedintele evocă traseismul legalizat din administraţia locală, fantoma USL, votul în diaspora sau mobilizarea unor prelaţi ai Bisericii Ortodoxe Române în campanie. El aminteşte şi despre dosarul Microsoft, în care DNA a cerut începerea urmăririi penale pentru nouă foşti miniştri.
„Este un scandal imens, iar faptul că atâţia oficiali sunt încă cercetaţi este o notă foarte mică pentru România şi arată că cel puţin atunci, la data la care s-au petrecut aceste fraude, România a funcţionat foarte prost la vârf”, scrie Iohannis, adăugând că astfel de scandaluri au distras atenţia de la campania propriu-zisă.
Capitolul III, numit „Ne-am luat ţara înapoi!”, este dedicat victoriei din 16 noiembrie şi primelor sale zile la Cotroceni.
Klaus Iohannis mărturiseşte că în ziua alegerilor şi-a propus să păstreze „un aer relaxat”, dar a simţit presiunea momentului. „Nu-mi mai amintesc, de pildă, cu cine am vorbit pentru prima dată după ce am ştiut clar că am câştigat. Nici cu părinţii mei nu am apucat să vorbesc în noaptea aceea, am făcut-o abia a doua zi. Ei au aflat că am câştigat alegerile de la televizor şi de pe internet. Pe soţia mea am sunat-o în seara respectivă şi am stat de vorbă cu ea înainte să merg în Piaţa Universităţii”, rememorează Iohannis seara victoriei.
În prima dimineaţă ca preşedinte ales, Iohannis a mers la PNL pentru a mulţumi oamenilor pentru implicare, apoi a susţinut o conferinţă de presă în care a solicitat Parlamentului ca Legea amnistiei şi graţierii să fie supusă la vot şi picată.
Klaus Iohannis susţine că singurul lucru care s-a schimbat semnificativ pentru el după ce a devenit preşedinte este „atenţia mediatică” pentru viaţa sa „de simplu muritor”.
„Nu am simţit, după alegeri, greutatea personajului care se spune că am devenit peste noapte, pentru că sunt tot eu. Dacă aş fi construit un personaj virtual, altul decât mine, ar fi fost, probabil, o problemă (...) Eu nu cred în politicieni artificiali şi consider că astfel de politicieni nu pot să aibă succes. Dimpotrivă, succesul meu se bazează pe faptul că spun mai puţine lucruri, dar cred în ele. Şi lupt politic pentru ele, iar oamenii simt asta”, crede Iohannis.
El apreciază că nu cantitatea de voturi din diaspora a făcut diferenţa, „ci efectul pe care indignarea românilor din străinătate l-a avut în interiorul ţării”.
Despre rolul de Primă Doamnă, Klaus Iohannis spune că, nefiind instituţionalizat, soţia sa are „toată libertatea să se implice, fără a-l transforma nicidecum într-o instituţie”.
Iohannnis consideră că a ajuns preşedinte într-un moment „cum nu se poate mai poate mai provocator şi mai interesant pentru un om politic: acela în care societatea îşi redescoperă adevăratele repere şi o încredere proaspătă în propriul potenţial.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
