Ucronia este o evocare imaginară a timpului istoric, iar în literatură, defineşte un gen literar care se bazează pe rescrierea istoriei prin modificarea unui eveniment din trecut, ce reprezintă punctul de divergenţă de unde evenimentele încep a se desfăşura altcumva decât s-au desfăşurat de fapt.
Un asemenea roman ucronic a scris neamţul Simon Urban. Ce-ar fi fost să nu fi căzut în 1989 Zidul Berlinului? Acţiunea se petrece în Berlinul de Est, în anul 2011. Reîntregirea Germaniei nu s-a petrecut, Egon Krenz e de 22 de ani la putere, iar RDG e aproape de faliment. Capitala este un oraş murdar, poluat de milioanele de automobile pe ulei ale urmaşului Trabantului – Phobos. Ultima şansă a socialismului: negocieri economice cu RFG şi cancelarul federal al acesteia, Oskar Lafontaine, care să sfârşească cu inaugurarea unei enorme conducte ce va duce în partea de vest gazul rusesc. Însă chiar atunci, un fost consilier al lui Krenz, Hoffmann, este găsit mort şi totul indică faptul că ucigaşii ar fi din rândul Stasi. Informaţia este răspândită de revista Spiegel. Dacă nu este dovedită nevinovăţia Stasi, RDG e terminată definitiv. Martin Wegener de la Volkspolizei şi colegul său vest-german Richard Brendel pornesc o cursă contra cronometru pentru decoperirea adevărului.
O acţiune încurcată, dar interesană ca ucronie, în care psihologia personajelor, cu nenumărate trădări pe plan personal sau social, se îmbină admirabil cu o imagine a slujitorilor politicii care nu au niciun scrupul, indiferent pe cine slujesc, de care parte a baricadei se află.
Aflăm, între multe altele, că Honecker nu a ieşit de bună voie la pensie, în 1989, ci a fost gonit. A existat un puci al lui Egon Krenz care a rămas la putere peste două decenii. Dar Krenz era o marionetă în mîinile unor complotişti, care, când s-au copt condiţiile, au trecut la alt puci. Adică la planul D. „Planul D era mai mult decât un concept despre alimentarea cu energie. Era o strategie cuprinzătoare pentru democratizarea şi stabilizarea RDG-ului.” „Hoffmnn a vrut să repete ce mai făcuse odată. O reeditare a planului D: Acum douăzeci de ani cu Krenz împotriva lui Honecker. Astăzi cu Gysi împotriva lui Krenz. Ca să răstoarne minunatul corn al abundenţei socialismului democrat peste RDG.”
Dar, spune un personaj: „Noi luptăm pentru democraţie. Nu pentru socialism democratic. Nu există sopcialism democratic. Socialismul nu funcţionează, oamenii fug de el, sunt închişi sau împuşcaţi. Prin urmare, socialismul nu poate fi democratizat. Pentru aceasta ar trebui să funcţioneze. Ceea ce nu face şi nu va face niciodată.”
Un thirller politic care îndeamnă şi la meditaţie.
Simon Urban s-a născut în 1975 la Hagen, a studiat germanistică la München. A primit numeroase premii prestigioase de literatură, inclusiv Clio Award, unul dintre cele mai cunoscute premii pentru creativitate din lume. Simon Urban locuieşte la Hamburg şi lucrează pentru cea mai mare agenţie de creativitate din Germania, Jung von Matt.
Încă o observaţie, foarte personală. „Planul D” este încă o carte de succes tradusă în ultimul timp în care apar referiri la România. Într-o vreme a globalismului nu trebuie să surprindă. Dar, din nou, tot ce a găsit Urban să spună este despre „curva de România de la marginea străzii”.
Simon Urban - Planul D, Editura RAO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
