Ziarul de Duminică

Emil Andreev: „Îmi plac scepticismul lui Cioran şi limbajul său poetic puternic”/ de Stelian Ţurlea

Fotografie de Iglika Trifonova

Emil Andreev: „Îmi plac scepticismul lui Cioran şi limbajul său poetic puternic”/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

06.04.2011, 23:50 85

Traducerea unui roman foarte cunoscut al scriitorului bulgarEmil Andreev, "Râul de sticlă", apărut în tălmăcirea MarianeiMangiulea la Editura Humanitas, a fost lansată la sfârşitul luniimartie la Bucureşti în prezenţa autorului. Prozatorul şidramaturgul bulgar Emil Andreev s-a născut la 1 septembrie 1956 înlocalitatea dunăreană Lom, nu departe de Vidin. După absolvireaFacultăţii de Filologie din Veliko Târnovo, specialitateabulgară-engleză, a lucrat ca profesor, jurnalist, editor TV,traducător. S-a remarcat încă din 1996, cu ciclul Povestiri dinLom. Volumelor de proză scurtă Un Secession târziu(1998) şi Insula beţivilor (1999) li s-au adăugat piesele deteatru Să ucizi un prim-ministru (2002), Căutătorii decomori (2003), Bebeluşul (2004), Barca magică a dluiJ. (2007). Râul de sticlă (2004) a obţinut Premiul Vickpentru cel mai bun roman bulgar, precum şi Premiul cititorilor.Tradus în engleză, germană, polonă, rusă, sârbă şi slovacă, a fostecranizat în 2010 de regizorul Stanimir Trifonov. A urmatBlestemul broaştei (2006), distins cu Premiul Helicon.

- Domnule Emil Andreev, romanul "Râul de sticlă", lansatacum şi în traducere românească, după cele din engleză, germană,polonă, rusă, sârbă şi slovacă, a primit în 2005 Premiul Vickpentru cel mai bun roman bulgar şi a fost ecranizat în 2010. Ceînseamnă el în creaţia dumneavoastră?

- "Râul de sticlă" este primul meu roman şi ca ataredeţine un loc foarte special în cariera mea de scriitor. Dincolo depremii şi de traduceri, mi-a dat încrederea că pot obţine cevadiferit ca formă literară în afara prozei scurte şi a teatrului pecare le scrisesem. A fost un îndemn pentru celelalte două romane,"Blestemul broaştei" şi "Luca cel nebun". Voi purta mereu în mintesuccesul şi lipsurile primului meu roman - e inevitabil, aşa că nuvoi "zbura" niciodată pe aripile unei singure cărţi relativpopulare.

- Care este sensul ascuns al "râului de foc"? Spuneţi la unmoment dat "Viaţa e doar aici şi acum, restul e un râu desticlă."

- Râul din Apocriful lui Enoh pe care îl menţionez înmotto-ul cărţii, din smoală clocotită şi sticlă topită, arde cufocul vieţiilor noastre. (Nu uitaţi că metafora comună a vieţilornoastre este râul.) Când ne uităm misiunea, când îl pierdem peDumnezeu, ne întoarcem la umbra fragilă a existenţiei noastrepasionate şi asemenea unui vis; lacrimile vărsate pentru trecutsporesc transparenţa (zădărnicia) vieţii noastre noastreasemănătoare sticlei. Dacă suntem conştienţi de misiunea noastrăadevărată în fiecare moment şi în fiecare loc - aceea de a fi cuDumnezeu şi a lupta pentru dreptate -, nu vom avea sentimentul căam murit înainte de a ne fi născut.

- În cărţile dumneavoastră există mai mereu o ciocnire întreun prezent fragil şi un trecut rezistent. Credeţi că trecutul nepoate influenţa viaţa, cum se întâmplă în cazul unor dintrepersonaje?

- Sper să fie aşa, deşi tind să cred că niciodată nuînvăţăm din trecut. Nu vom înceta niciodată să cercetăm, oricât deneîndurătoare şi fără sens poate fi uneori istoria. Îmi place vorbaunui poet bulgar contemporan: "Am călătorit prin istorie - numaidurere şi ruşine". Dar fiecare moment prezent, oricât de fragileste, ajunge istorie. Toate clipele noastre, întocmai ca celulele,formează trupul viitoarei noastre istorii; cum o vom crea, depindede înţelegerea noastră şi de purtarea noastră. Einevitabil;avem obligaţia să nu uităm şisă învăţăm din istorie. Dar să ne fălim cu istoria noastră este lafel de stupid cu a o uita. Se întâmplă când nu preţuim prezentul şitrăim ca şi cum ar fi ultimele clipe rămase.

- Unul dintre eroii romanului "Râul de sticlă" se întâlneştela Paris cu Emil Cioran, care îl încurajează să-şi continuecercetările. V-a influenţat vreodată Cioran în creaţiadvs.?

- M-a influenţat pentru că, indirect, îmi placscepticismul lui Cioran şi limbajul său poetic puternic. Uneledintre scurtele sale eseuri îmi sună ca ale lui Nietzsche. Cioran eun filosof al lumii, dar rămâne român până la sfârşit. L-am făcutsă "întâlnească" unul dintre personajele cărţii mele pentru căCioran este pentru mine un simbol al tuturor intelectualilorsinguri, aşa cum este eroul meu. Disperarea lui furioasă dăsperanţă oamenilor ca Victor Markov.

- În afara evocării lui Cioran, vorbiţi în mai multe rânduride români - o dată scrieţi despre "aerul arogant-îngăduitorspecific românilor", altă dată unui personaj îi vin în minteexpresii în limba română. Iar personaje importante din trecutulpoveştii sunt români cioplitori în piatră. Cunoaşteţi limba română?Ce ştiţi despre limba şi cultura română?

- Din păcate, nu vorbesc româneşte. Amuzant este că unuldintre strămoşii mamei mele - tatăl stră-stră-străbunicului - vinedin zona actualului oraş românesc Târgovişte, dar, în afara câtorvacuvinte, nu ştiu o boabă română. Nici chiar bunica mea nu maivorbea româneşte. Acum mă înţeleg cu prietenii mei români înengleză, ceea ce e păcat într-un fel. Faptul îngustează ce ştiudespre cultura voastră, dar, din moment ce România şi Bulgaria auatâtea în comun, sunt la curent măcar cu perioadele importante aleistoriei voastre. Pentru noi, România este o ţară specială. A fostgazda multor bulgari în veacul al 19-lea şi mulţi soldaţi români aumurit în războiul ruso-turc care a dus la eliberarea noastră. Neamintim şi păstrăm pios în memorie aceste fapte.

- Cum vedeţi literatura română? Ce anume cunoaşteţi maibine?

- E greu să ai o opiniei aprofundată despre o literaturăpe care o cunoşti foarte puţin, dar măcar am citit câţiva dintrescriitorii voştri şi îi stimez pe foarte mulţi. În afarascriitorilor români foarte populari în Franţa - Cioran, Eliade şiIonesco - am citit câte ceva din clasicii Eminescu şi Caragiale şidoi scriitori contemporani - Mircea Cărtărescu (care îmi placefoarte mult) şi Cezar Bădescu. Judecând astfel, literatura românăare maeştrii ei şi un viitor bun.

- Am aflat că aţi fost numit de colegii dvs. bulgari"Călugărul". De ce? Doar pentru că trăiţi în ultimul timp retrasîntr-un sătuc din Balcani?

- Sunt flatat de această poreclă. Poate pentru că aţimenţionat-o sau poate pentru că sunt destul de bătrân să arăt ca uncălugăr. Vorbind serios, un scriitor ar trebui să stea mai mult însihăstrie. Nu e un star pop. Cândva, Wordsworth explica simpluscrisul ca amintiri adunate în linişte. Nu e neapărat necesar sătrăieşti ca un călugăr, dar uneori te ajută.

Fotografie de Iglika Trifonova.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO