Ziarul de Duminică

FOILETON / Ura (2). O dupa-amiaza in Iad

FOILETON / Ura (2). O dupa-amiaza in Iad
04.11.2009, 14:09 24

Saracu' Vasilica! Mereu lua bataie. Dar asa-i trebuia daca neprovoca si vorbea prostii. Ce, noi il puseseram sa spuna desinucidere... inmormintare... cruce si tot restul?
Era vacanta, ce mama dracului? Voiam si noi sa ne simtim bine: sane jucam... sa mergem la Ciric... sa vrajim cu surorileAcutunoaie... si venea unu' ca el sa ne strice cheful...
Bine-i facuse Zbarnea! Desi lovitura ne cam inspaimintase, eram departea lui suta la suta. Acu' ce sa zic? Poate nu trebuia niciZbarnea sa-l loveasca asa de tare, dar Vasilica si-o merita. Preasarise calul, prea o luase pe aratura.
Zbarnea parca a dorit, la un moment dat, sa spuna ceva, fiindca isimiscase buzele, insa n-am inteles nimic. Apoi s-a rasucit pecalciie si ne-a aratat spatele. Acum era probabil departe. Noicontinuam sa stam acolo, destul de buimaci, fara sa stim prea binece sa facem. Jocul se incheiase, e clar. Vasilica isi tinea mina lanas. Iarasi avea bluza minjita de singe. Ce-o fi zicind maica-sacind il vedea asa, nu pricepeam... Oricare mama, in locul ei, ar fiiesit afara zbierind si s-ar fi dus sa-l pirasca pe faptas, cerindrazbunare. Mama lui Vasilica tacea. Si cica nu-l batuse niciodata.Asa o fi, mai stii?
- Du-te, bai, acasa... si te spala, ii spuse Lulu lui Vasilica peun ton de parca Vasilica ar fi fost frate-sau.
- Da, zice si Luci. Vezi sa-ti schimbi si pantalonii... S-aupatat...
- Arati ca-n filmele de groaza, zimbeste Claudiu. Mama, ce cap ingura ai luat!
- Tare de tot, completeaza Puiu. Zbang-buf! Dintr-o singuramiscare, nu ca mine...
Vasilica isi tamponeaza nasul cu mineca.
- Stai pe spate, bai, il indeamna Lulu, altfel nu-ti trece. Si tineo mina ridicata-n sus... Sau tine-le pe amindoua...
Vasilica se intinde pe spate. Respira cu gura deschisa si clipestedes din cauza luminii puternice. Cornelus izbucneste in ris. Siride, si ride, si ride, fara sa se poata opri.
- Bai, reuseste el sa spuna printre sughituri: cum stam noi asa inpicioare, iar Vasilica e culcat, parc-am fi la inmormintarealui!
Imediat, pufnim si noi in ris. Exact. Stateam in picioare, dejur-imprejur, cu Vasilica jos si parea ca sintem la unpriveghi.
- Doar ca tine miinile in sus! tipa Lulu. Se preda. Dom' Semaca, nutrageti, sint eu, Lascarica!
- Nu Lascarica! tipa si Puiu. Vasilica! Dom' Semaca, nu trageti,sint eu, Vasilica! Nu trageti, dom' Semaca!
Ne tavalim cu totii de ris. Scena ni se pare fenomenala. Ride siVasilica. Pentru prima oara, de cind il stim, cineva spune o poantasi Vasilica ride impreuna cu noi.
- Ta-ta-ta-ta-ta-ta-tam! face Zoli din gura, imitind miscarea unuiacare trage cu mitraliera de la sold. Sinteti morti, urla el.
Cornelus, Luci si Puiu simuleaza ca ar fi loviti. Se lasa pe ungenunchi, duc miinile la piept ori la burta si scot ah-uri demuribunzi.
Lulu riposteaza.
- Ta-ta-ta-ta-ta-ta-tam! face el in directia lui Zoli. Ba tu estimort, napirca sticloasa!
- In limba materna, guster, se strimba Zoli de tot hazul si iarasiizbucnim in ris.
Zoli inventa expresii. Citeva saptamini, la orice zicea unul, eladauga cu o voce joasa, strimbindu-se: implacabil si neindurator cadestinu'! Implacabil si neindurator ca destinu'!, indiferent cavorbea despre fotbal, despre fete sau despre mincare. Putin citeputin, expresia ne intra in cap si o foloseam si noi. Cind ofoloseam prea multi, Zoli inventa alta: "intr-o geaca de piele sialb la fata", "ciocanitoare, ciocanitoare, unde-ti faci tu cuibuloare?", "siliconati de gelatina scirboasa" si asa maideparte.
Acum, ultimul slagar era "in limba materna, guster", care inschimbul acela de replici idioate chiar se potrivea: Lulu spusesenapirca sticloasa, iar Zoli in limba materna, guster.
Vasilica ridea si el, dar continua sa stea intins pe spate. Citivaerau prin iarba "morti" sau zvircolindu-se in chinurile mortii.Ceilalti se tineau de burta, rizind cu lacrimi. Singurul cu fatacatre cer era Vasilica. Mai aveam inca o luna de libertate peputin. Ne simteam bine. Niste copii, in vacanta, care se tavalescpe jos de ris.
Cu o secunda sau doua inainte de bubuitura, l-am vazut pe Vasilicaschimonosindu-se infiorator. Gura i s-a deschis si a inceput satipe. Statea pe spate, cu o mina ridicata spre cer si tipa.
N-am prea avut timp sa reactionam, fiindca in secunda urmatoare amauzit cu totii bubuitura: BOAMF! Venea de deasupra noastra.
Cartierul nostru e situat la marginea orasului, pe un deal. Maidemult, cresteau numai case pe-aici, in rest era un mare terenviran. Aproape nu este nimic dincolo de cartierul nostru. In valecurge un riu sifilitic, iar in partea cealalta e cimitirul, opadure deasa, de multi kilometri, aeroportul, o cazarma militara siCiricul.
Daca va puteti inchipui, bubuitura s-a auzit pina-n centru. Pentrunoi, care eram chiar dedesubt, a fost ca si cum ne-ar fi explodat ogrenada-n gura.
Prima oara, din cauza suflului, am fost trintiti la pamint. Defapt, ni s-au muiat picioarele si am cazut, caci bubuitura ne-aametit.
Vasilica, de jos, pe spate, cu ochii la cer si chipul mototolit degroaza, continua sa tipe. De spaima, am inceput si noi sa tipam,fiindca deasupra capetelor noastre se facuse negru, diverse chestiicadeau prin aer si vedeam cum un dinozaur sfisiat, mare cit untren, se prabuseste peste noi. Lulu fusese lovit de ceva si dinsold ii curgea singe. In fata lui Puiu, la doar un metru, s-ainfipt o sulita de fier. Putin mai incolo a cazut un fel de grilaj,care i-a sfisiat piciorul lui Zoli. Peste tot, izbindu-se depamint, cadeau bucati de lemn, sticla si metal. Cel mai groaznic afost cind un om a plonjat din inaltimi si s-a facut zob decaldarim. Nici nu ne-am dat seama, in clipele acelea teribile, ca evorba de un om si la inceput am crezut ca a cazut o vaca rupta oriun animal necunoscut din aer. Era ceva negru, mare si despartit -ni s-a parut noua. Capul i s-a desfacut ca o floare, spargindu-se,si tot ce era inauntru s-a raspindit de jur-imprejur. Semana cu opapusa rupta, dezasamblata, de care au tras mai multi copii sifiecare a reusit sa smulga ceva. Jumatate dintr-un picior sarisedin rotula genunchiului, dar ramasese prins in pinza neagra acostumului. Parea ca are, din cauza asta, un picior mai lung, multmai lung, si altul mai scurt. S-a prabusit cu fata de asfalt si afacut groapa unde a cazut.
Dinozaurul sfisiat din aer venea rostogolindu-se peste noi. Urlind,citi am putut, ne-am tiriit ori am luat-o la goana de-acolo prinploaia de obiecte care cadea de sus. Singurul care n-a fugit orin-a vrut sa fuga a fost Vasilica. Un centimetru nu s-a miscat dinlocul unde ramasese pe spate. Desfigurat de teroare, privea hamesitla ce se intimpla, cu o mina ridicata si alta pe linga corp. Tineagura deschisa larg, dar nu mai tipa. Omul picat din cer a cazut lanumai citiva metri de el, insa Vasilica n-a intors capulintr-acolo. S-a uitat mereu doar in sus, cu o intensitate aproapepalpabila si ochii largiti la maxim.
- Fugiti! Fugiti! a strigat la un moment dat, imedit dupabubuitura, insa nu era nevoie sa ne indemne, caci am curatat zonaca un stol de potirnichi speriate, fiecare gonind cit mai departe,sa-si salveze viata.
Puteam sa fi murit atunci. Tipatul prelung, de citeva secunde, allui Vasilica ne-a avertizat ca se intimpla ceva rau chiar inaintede a auzi bubuitura: BOAMF!
Zgomotul mai ca ne-a spart timpanele, atit de puternic a fost, dareram deja pregatiti oarecum si ne-am miscat. Lulu, Zoli, Ovidiu,Luci si altii au patit-o, fiind atinsi de schije, insa n-au murit.Toti erau mai mult sau mai putin loviti, dar nimeni foarte grav. Inmod miraculos, Vasilica, singurul care nu a fugit si a ramas inaceeasi pozitie, intins pe spate, nu s-a ales cu nici o altazgirietura. Era si el plin de singe fiindca-l lovise Zbarnea-ngura, dar altceva nu l-a atins.
Dinozaurul ranit, rostogolindu-se dezordonat prin aer, lovesteblocul la nivelul etajului unu si se dezintegreaza. O parte cadepeste balconul doamnei Piuaru, alta parte intra in apartament, altazace pe platforma pluviala de deasupra parterului, iar restul sedestrama cu un zgomot apocaliptic. Si acesta s-a auzit pinadeparte, insa nu asa ca primul.
Atit prima, cit si cea de-a doua bubuitura au alertat intregcartierul. De pretutindeni soseau oameni in goana, urlind ca iesitidin minti. Aia de la scara C, din partea unde cazuse monstrul,urlau si ei. Ferestrele, cel putin, de la o groaza de apartamentese facusera zob. Toti cei dinauntru urlau. Mamele noastre,cautindu-ne, cu parul despletit - care in capot, care in picioarelegoale, care pe jumatate dezbracate, in functie de ce faceau atunci-, urlau si ele, fie pe scari, fie pe balcon, fie prin jurulblocului. Noi urlam. Toata lumea urla. Nici de 4 martie, dupacutremur, n-a fost asa. Parea ca e sfirsitul lumii.
In afara de unul picat din cer, mai era unul, facut ferfenita siprins in ramasitele dinozaurului care se scurgea din balconuldoamnei Piuaru. Rastignit printre resturi, atirna de picioare, cubratele deschise larg si capul in jos. Un suvoi de singe ii tisneape gura.
Si noi eram plini de singe si tremuram infricosati, zguduiti deconvulsii reci. Plingeam cu totii, parte de groaza, parte din cauzaranilor. Aratam ca si cum ne-am fi intors dintr-un razboi.
Cornelus a inceput sa vomite. Ovidiu a lesinat. Luci, frate-sau,desi ranit, s-a prabusit peste el tipind Ovidiu! Ovidiu! Ovidiu!Ovidiu! Credea, probabil, ca a murit sau e pe punctul de a muri.Lulu se zvircolea pe jos, umplind iarba de singe. (Pina la urma,rana lui de la sold a fost cea mai urita.)
Mamele apareau zbierind, isi vedeau copiii plini de singe silesinau si ele. Unii incercau sa faca ordine tipind faceti loc!Faceti loc! Nu va ma impingeti! Stati acolo, au nevoie de aer, savina Salvarea si asa mai departe, altii se catarau sa-l dea jos peala prins de balconul doamnei Piuaru, altii se chinuiau sa-lasambleze pe ala picat din cer, in timp ce unii isterici tipau: nupuneti mina, nu puneti mina! Sa vina Militia intii! Nu e voie, nu evoie! Lasati-l asa! Asa!
Erau o dezordine si o harmalaie cumplite. Plus caldura aceea deiad. Plus emotia colectiva. Plus mirosul imediat al mortii. Pluscele doua cadavre. Plus noi, cu muci, lacrimi si singe pe fete,urlind necontrolat. Plus ca nimeni, cu precizie, in afara noastra,desigur, insa nici noi n-am prins chiar de la inceput catastrofa,ci doar Vasilica, singurul care i-a fost martor din prima si pina-nultima secunda - nimeni nu stia ce s-a intimplat. Ce avusese loc sicum? De ce?

Va urma

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO