Chestia e că două planoare s-auciocnit unul de altul in apropierea blocului nostru, apoi au picatdin cer imbrăţişate, peste şi in apartamentul doamneiPiuaru.
Nu e fantastic? Sincer, nu ştiusă se mai fi intimplat undeva in lume aşa ceva. Că s-au ciocnitdouă avioane in aer, OK. Avioanele merg cu viteză, bagă sute dekilometri pe oră, pilotul nu stă să se uite pe geam ci urmăreşteaparatele de bord, controlorul de trafic face atac de cord saucurentul cade brusc sau se strică radarul sau orice altceva şi celedouă avioane se ciocnesc. OK. Adică nu-i OK, dar se poate intimpla.Ba s-a şi intimplat.
Că avioanele, din diversemotive, se prăbuşesc, asta ştim şi nu e OK deloc.
Dar două planoare!? Cum dracu'?Tu pilotezi planorul. Tu te uiţi prin carlingă. Tu hotărăşti: facviraj la dreapta sau fac viraj la stinga. Tu decizi apropierea saudepărtarea de alte planoare, eventual. Tu vii cu planorul la sol.Tu ai in miini comenzile. Tu, tu, tu, tu, tu. Numai tu. Şi atunci?Cum e posibil?
Plus că planoarele nu-s maşini,să fie trafic intens pe autostrada cerului şi să n-ai cum evita unalt planor.
Cerul e de necuprins şi liberpină unde poţi vedea cu ochii. Nu sint nori, nu-i furtună, nu batevintul.
Dar să zicem că ai innebunit.Tu, pilotul unuia dintre planoare, ai innebunit şi vrei să intri inalt planor. Vrei tu, aşa, să joci in propriul film. Vrei să tesinucizi spectaculos. Vrei să fii vedeta ştirilor şi să se scriedespre tine in ziare. Bun. Dar cum de celălalt pilot, de pecelălalt planor, nu te poate evita? El nu vede că vii? Nu seuită? N-are reflexe? Nu chiar asta face: pilotează un planor, adicăil conduce? Sau innebunesc amindoi odată, in aceeaşisecundă? Se hotărăsc dimineaţa: hai astăzi să ne izbim unul dealtul... Hai s-o facem lată. Hai. Hai.
Aşa? S-au inţeles intreei?
Vasilică spunea că a ţipat cinda văzut cele două planoare, la mică inălţime, indreptindu-se fixunul către celălalt şi cică s-au izbit frontal. Cap in cap, ca doiberbeci. Atunci s-a auzit BOAF-ul acela cutremurător. Aparatele auintrat unu'-ntr-altul, au executat un fel de buclă stingace cu dejabucăţi din ele picind spre pămint, apoi, amestecate, incolăcite,răsucindu-se prin aer ca o elice stricată, s-au prăbuşit pestebalconul şi apartamentul doamnei Piuaru, aproximativ dintr-oparte.
Peste primul pilot cineva aaruncat o pătură maro. Pătura se minjeşte imediat de singe.Piciorul smuls din genunchi nu incape sub pătură, ci iese mult inafară. Celălalt pilot e desprins şi el din resturile planoarelor şiciţiva il intind alături de primul. Apare o altă pătură, de dataasta in carouri. Pătura are pe ea un desen vesel, cu mult roşu,galben şi verde. Şi ea se umple de singe, insă nimic din cel aflatdedesubt nu se vede. Cineva aduce nişte luminări şi le aprinde.Multe femei pling. Sosesc Miliţia, Salvarea şi Pompierii. Oameniisint alungaţi de-acolo, să stea cit mai departe. Doi miliţieniincruntaţi păzesc cadavrele piloţilor. Din citeva Dacii negre, cunumăr mic, coboară activiştii de partid imbrăcaţi la costum şicravată. O altă maşină, urlind, frinează. E un Aro albastru, tot cunumăr mic. Prin mulţime se răspindeşte un zvon: Securitatea,securitatea! Cei din Aro-ul albastru arată ca aceia coboriţi dinDaciile negre, doar că sint mai slabi şi parcă mai inalţi. Celedouă grupuri se intilnesc şi discută ceva cu voce joasă, aruncindpriviri furişate către mulţime. Unul iese in faţă şi strigă spremiliţieni: luaţi-i de-aici! Să dispară toţi de-aici! Vreauaria liberă! Miliţienii incep să impingă mulţimea, strigând:mai in spate, tovarăşi! Mai in spate! Hai, nu te mai uita aşa lamine! Dă-te 'napoi, madam, unde te-mpingi? Organele au de lucruaici! Hai, hai!
Grupul oamenilor in costumestudiază blocul şi ce-a rămas din planoare. Unul, ginditor, scoateun pachet de Kent. Işi pune ţigara intre buze şi stă aşa, fără s-oaprindă. Cineva ţişneşte cu un pachet de chibrituri, insă omul ilrefuză. Nu vrea, deocamdată, să fumeze. Cu picioarele crăcănate şicapul dat pe spate, se uită la cer, apoi la bloc, apoi din nou lacer şi iarăşi la bloc. Dă din cap de citeva ori. Atunci abiaextrage o brichetă din buzunarul pantalonilor şi işi aprindeţigara.
Vreo doi miliţieni fac poze.Fotografiază cadavrele, blocul, resturile aparatelor, bucăţilerăspindite prin buruieni şi cerul. Unii caută ceva in iarbă. Ţin inmiini nişte pungi negre. Cind găsesc ce le trebuie, bagă obiectulin pungă.
Grupul oamenilor in costume,după ce-a inspectat zona, s-a strins undeva sub balconul doamneiPiuaru. Resturile amestecate ale planoarelor aproape ii ating.Discută intre ei cu voce joasă, dar fac gesturi largi, explicite.Unul arată chiar cu mina unghiul sub care s-au prăbuşit aparatele.Este chemată doamna Piuaru. I se fac şi ei multe fotografii. DoamnaPiuaru e-n lacrimi. Se trage de cap, tremură şi vorbeşte foarterepede. Dă din miini şi se izbeşte cu amindoi pumnii in piept.Poartă pe ea obişnuitu-i capot negru cu flori roşii. Bigudiurilesint strinse sub un batic maro şi are papuci de casă in picioare.Doamna Piuaru işi petrece toată ziua pe scările de la intrare, e unfel de administrator neoficial, vigilent ca un ciine-lup. Ştie cuexactitate ce are fiecare in frigider, la ce oră a ieşit şi cinds-a intors, cum era imbrăcat şi dacă fuma. Nu există să se intimpleceva fără să ştie, prima, doamna Piuaru. Doamna Piuaru e farulneobosit care veghează zi şi noapte asupra blocului. Accidentul aprins-o tot pe treptele de la intrare, de aceea doamna Piuaru e inviaţă. Să fi fost in apartament, o lua dracu'.
Deodată, prin mulţime trece unfreamăt: primu', primu', a venit primu'! Altă Dacie neagră cu, deaceastă dată, cel mai mic număr din oraş, se alătură celorlalte.Miliţienii iau poziţie de drepţi şi salută. Un căpitan serostogoleşte către maşină şi dă să-i smulgă portiera, dar şoferul,mai iute, i-o ia inainte. Din Dacie coboară un domn uscăţiv, darneridat, cu o siluetă aproape atletică şi pasul vioi. Are in jur de50 de ani şi nu poartă costum, ci doar pantaloni şi o cămaşă albă,descheiată la git, cu mineci scurte.
Militarii execută rapid un felde careu şi latră zgomotos: să trăiţi tovarăşe Prim Secretar!Bărbatul e plictisit. Dă uşor din mină, intii inspre el, apoiinspre ceilalţi. Grupul graşilor in costume il inconjoară,vorbindu-i şi explicindu-i totodată. Cel mai gras dintre ei ţine inmină o baghetă lungă de lemn. Ii spune ce şi cum Primului Secretar,intinzind bagheta cind spre cadavrele piloţilor, cind către cer,cind către bloc. Primul Secretar se lasă intr-un genunchi şi seuită de aproape la cadavrele piloţilor. Clatină din cap. Se duceapoi spre bloc. Un securist vine din spate şi ii şopteşte ceva laureche. Primul Secretar il ascultă, apoi clatină iarăşi din cap.Securistul insistă. Primul Secretar ii dă liber. Acum e lingă blocşi se holbează la el. Grasul cu arătătorul ii arată ba colo, bacolo. Alţi doi, alături, turuie neincetat. Primul Secretar pareneatent. Se uită cind spre rămăşiţe, cind spre mulţimea din jur.Fumătorul de Kent spune ceva şi grasul cu arătătorul lasăarătătorul jos. Oamenii continuă să vorbească intre ei, dar cei maimulţi păstrează o tăcere aproape respectuoasă.
Deodată, Primului Secretar iicad ochii asupra noastră. Nu sintem toţi. O parte a fost tirită decătre mame in case şi acum ori sint oblojiţi, ori se află in drumspre spital. Totuşi, cei mai puţin atinşi am rămas. Avem singe pefaţă şi pe haine, dar ne ţinem pe picioare. Primul Secretar iispune fumătorului de Kent ceva. Fumătorul de Kent transmite ordinulmai departe. Doi miliţieni vin in trap, ne iau pe sus şi ne depunin faţa Primului Secretar.
- Ei de ce n-au fostfotografiaţi? intreabă Primul Secretar.
Grasul cu arătătorul e gata săleşine.
- Sint nişte copii, tovarăşePrim Secretar, bolboroseşte el. Am zis că nu e relevant pentrusituaţie să luăm declaraţii minorilor...
- Poftim? exclamă PrimulSecretar. Nici măcar nu le-aţi luat declaraţii?
Grasul se pierde cufirea.
- De-abia am ajuns şi noi lafaţa locului şi n-am avut timp să aplicăm toate măsurilenecesare... dar imediat voi dispune...
- Georgescule, Georgescule,spune cu tristeţe in glas Primul Secretar, tot dobitoc ai rămas,după atiţia ani... De ce te-oi mai ţine oare pe tine infuncţie?
Grasul aproape se clatină.Firişoare de transpiraţie ii curg pe obrajii rotunzi.
- Tovarăşe Prim Secretar,daţi-mi voie să raportez, zice el: complexitatea cazului şinoutatea lui ne-au luat prin surprindere, neexistind un altprecedent, dar vă asigur, cu toată responsabilitatea, că ne vomface exemplar datoria şi nu vom precupeţi nici un efort pină ceancheta nu va fi finalizată. Acum, in acest stadiu...
- Gata, gata cu gargara, spunePrimul Secretar, apoi se apleacă, din umeri, cătrenoi.
Toţi il privim cu veneraţie.Este Primul Secretar al judeţului!
- Ce faceţi, băieţi? intreabăPrimul Secretar.
De emoţie, ne-am inghiţitlimba.
- Bine, spune Puiu, cu tupeu.Sintem in vacanţă...
- Asta ştiu, spune cu blindeţePrimul Secretar, dar de ce aveţi singe pe hăinuţe?
Puiu se pare că e purtătorulnostru de cuvint.
- De la planoare.
- Cum aşa?
- Ne-au lovit bucăţi dinele...
- Aha, spune Primul Secretar.Deci voi eraţi aici cind s-au ciocnit cele douăplanoare...
- Da.
- Şi ce făceaţi, maiexact?
Puiu se uită drapta-stinga. Nuştie ce să răspundă.
- Ne jucam, zice el cu jumătatede gură, intr-un tirziu.
- De-a ce vă jucaţi?Cum vă jucaţi?
Grasul, in poziţie de drepţi,transpiră abundent. Fumătorul de Kent işi aprinde oţigară.
- Păi... Vasilică a zis că sesinucide... noi nu l-am crezut... după aia a venit Zbarnea şi i-adat un cap in gură... Vasilică s-a intins... iar noi ziceam căsintem la inmormintarea lui...
Primul Secretar schimbă priviricu restul. Fumătorul de Kent ridică din umeri. Grasulintervine:
- Vedeţi, tovarăşe PrimSecretar, sint nişte copii... Nu ne putem baza pe declaraţiile lor,mai ales că sint minori şi...
Primul Secretar ii face semn cumina să se oprească. Lăsindu-se cu totul din picioare, se aşază pevine. Acum noi ne uităm de sus la el.
- O-ho-ho, dar ce repede aivorbit, zimbeşte el către Puiu. In primul rind: cine-iVasilică?
Puiu arată cudegetul.
- Aha, spune Primul Secretar,deci tu eşti Vasilică...
Vasilică dă dincap.
- Vasilică şi maicum?
- Vasilică Oroveanu. De fapt,Vasile. Oroveanu Vasile. Ei imi spun Vasilică... de la doi, fiindcămai e un Vasilică la etajul patru...
- Am inţeles, spune PrimulSecretar. Deci e Vasilică de la doi şi Vasilică de lapatru.
- Da.
Grasul scoate un carneţel şivrea să noteze, dar Primul Secretar il opreşte. Cum stă aşa, pevine, mai jos decit noi, pare un tip simpatic.
- Şi de ce... ziceai tu că vreisă te sinucizi?!
- Eu nu vreau să măsinucid, tovarăşe Prim Secretar, răspunde ca la şcoală Vasilică. Eule-am zis lor că am să mă sinucid dacă pină la virsta de 18 ani nuvoi scoate măcar o carte.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
