Gheorghe Onut, "inventatorul"Facultatii de Sociologie de la Brasov, acopera o diversitate decampuri ale practicii profesionale de sociolog, de la inventarea deposturi si programe de televiziune atipice, la consultantapolitico-electorala, dezvoltarea creativitatii si managementulresursei umane; la baza este insa profesor de metode si tehnici decercetare sociologica. Publica foarte rar, tintind carti dereferinta, la care lucreaza cu zecile de ani. Una dintre ele s-anumit "Masina de idei" (din care "Ziarul de Duminica" a publicat unamplu serial) - cea mai bogata culegere de tehnici creative inlimba romana. Cea mai recenta este "Profesia de sociolog" - unadintre putinele monografii ale profesiei de sociolog din ultimasuta de ani worldwide, surprinzatoare in multe privinte.Interlocutorul nostru este asteptat cu un tratat de metodologie acercetarii sociologice, zice-se nici el foarte respectuos cuortodoxia domeniului.
- Ai fost inventatorulFacultatii de Sociologie din Brasov. Cum s-au adaptat la schimbaresi la noile cerinte sociologii din generatia medie dupa1990?
- Recunosc cu mandrie ca da, amcam fost. Avandu-i cofaptasi pe colegii mei, de atunci prieteni peviata, sociologii Stefan Ungurean si Gheorghe Fulga. Iar Sociologiade Brasov este una dintre marile realizari ale vietii noastre, iarpentru mine responsabilitatea cea mai importanta.
Dupa doua generatii desociologi-lipsa, intre 1948 si 1966, Romania a mai adunat una, inconsecinta desfiintarii facultatilor de sociologie in 1977,facultati care au putut fi (re)infiintate abia incepand cu 1990.(Si nu putem sa nu observam ca regimurile carora le zicem astazi,destul de prosteste, comuniste au preferat in mod evident safabrice ingineri - eunucii organizatiilor, zice unul dintrefondatorii managementului modern -, in loc de intelectuali"umanisti", prin definitie capabili de tot felul de indoieli,intrebari, idei si de alte pericole fertile. Ar trebui sa nesurprinda si sa ne ingrijoreze foarte tare faptul ca preponderentainginerilor in total fabricatie de diplome superioare continua cucea mai senina lipsa de responsabilitate in Romania de dupa 1989,an dupa an. Iar preponderenta inginerilor per totalintelectualitate este sursa unora dintre cele mai perfide obstacolein calea bunului mers al treburilor in tara noastra, de laprimitivismul pur si simplu scarbos al culturilor manageriale, lacompleta tampenie a discutiilor din spatiul public. Am inchisparanteza.)
Daca vorbim despre "generatiamedie", vorbim despre cei patru sute cincizeci - cinci sute desociologi fabricati, in principal la Universitatea Bucuresti, intre1966 si 1977. Cei/cele care am traversat, cum a putut fiecare,epoca toxica a ceausismului, fiecare cu pierderile saleinevitabile, de aspiratii in primul rand, fiecare cu fanteziilesale auto-anesteziante. Dar, desi spatiul oficial al misiuniinoastre de intelectual public a fost practic inexistent - spredeosebire de literati, de exemplu, sau de istorici -, fiecaredintre noi a exercitat informal, de multe ori copios, intr-omultime de registre, aceasta misiune definitorie pentru profesia desociolog. Faptul ca unul dintre primele racnete inteligibile aleRevolutiei noastre a fost "Sa vina sociologii!" este cumva relevantin acest sens, dupa cum este relevanta si explozia interesuluitinerilor pentru facultatile de sociologie dupa 1990.
Am vanitatea sa cred ca dupa1990 nu prea a fost nevoie sa ne adaptam la schimbare. Am generatschimbare, formuland cu un minut mai devreme foarte multe dintre"noile cerinte". Preluand o emotionanta metafora a lui AndreiSerban, voi spune ca generatia mea de sociologi, in fata careia mainclin cu mult drag si minutioase resentimente, a pastrat si a aduspana aici o floare vie.
- Dupa 20 de ani, estimultumit de ceea ce ai realizat, de studenti, de procesul deinvatamant?
- De mine nu sunt multumit, cinenaiba e multumit cu sine? Dar, spre totala mea surpriza, vorbescfoarte serios, a trebuit sa constat ca monografia profesiei desociolog pe care am publicat-o anul trecut este o carte foartetare. Lipsa de reactie a colegilor mei, sociologii din seraiuluniversitar, incepe sa ma faca sa ma simt nu-stiu-cum.
Normal, am toate indoielile inlegatura cu valoarea mea, cum sa zic, reala. Cand eram copil, aveamo vecina, Mihaela - o minune de fata, foc de frumoasa si dedesteapta, cea mai buna eleva a liceului din cartier, s-ar fi pututface orice si-ar fi dorit, eu o vedeam ambasador, judecatoare,superspion sau macar ofiter in trupele de comando. S-a facutprofesoara de educatie fizica si s-a maritat cu un fotbalist, carede altfel o si insela la juma de an dupa casatorie; s-au mutat laTimisoara, aspiratia oricarui tanar de perspectiva din Resita.Sigur, nu sunt Mihaela, nu m-am maritat cu un fotbalist, iar deajuns am ajuns mult mai departe, hat pana la Brasov. Mi-e preafrica sa ma gandesc ca de fapt nu am ales nimic, ci ca atata pot,asta e valoarea mea. Abia pot sa ma intreb daca nu cumva sunt uncamion de douaspe tone care a ales sa plimbe prin curte un colet dedoua kile; cu admirabile dexteritati si desavarsita competenta,of course. Ma consolez - in planul superior, ce naiba,frecventam si noi un pic de filosofie - cu faptul ca suntem atatrezultatul a ceea ce am ales, cat si a ceea ce am respins. Iar euam cam respins cate ceva - inainte, ca si dupa 1990; unii zic ca(m-)am ratat, ceea ce ar putea fi adevarat daca nu as vedea, sperca se vede si de dinafara, ca invat si inventez cate ceva nou siinteresant in fiecare zi. Ceea ce, vorba ceea, va doresc sidumneavoastra.
Inversand un pic ordinea dinintrebarea dvs. despre "procesul de invatamant" vreau sa va spun cae, de foarte multa vreme, o aiureala foarte primejdioasa. Oaiureala care pune in pericol securitatea nationala, sunt intrutotul de acord cu aceasta concluzie a "raportului Miclea". Refuz sadiscut misculatii de analfabet politic, fie el si (prim-)ministru,care imi ofera drept subiect de dezbatere tot felul de detalii dincategoria mijloacelor - cum facem, fara sa precizeze scopul - de cefacem ceea ce facem. Care este, de exemplu, scopul invatamantuluiobligatoriu, de aici se incepe. Cata vreme nu ni se spune - cuclaritate, la nivelul de intelegere al oricarui cetatean - dece facem invatamant obligatoriu, ce urmarim sa obtinem cuinvatamantul obligatoriu - "dezbaterea" despre cum faceminvatamantul obligatoriu, de pilda cate clase sa aiba acesta si cedicipline sa se scoata, este demagogica si, in ultima instanta,idioata. A inlocui dezbaterea asupra scopurilor, singura decompetenta cetateanului, cu "dezbaterea" asupra mijloacelor, care ede competenta specialistilor, este ticul caracteristic aldemagogiei. Sau al analfabetismului politic. Politicienii astia ainostri sunt cinici sau prosti?
Ignorand aceasta regulafundamentala a democratiei, regimul ceausist ne-a lasat mostenire,alaturi de alte numeroase grozavii, o scoala obligatorie carereproduce privilegii de clasa/casta si atasul lor, indelebil dincate vedem, incredibilele, mizerabilele si inacceptabilele"meditatii".
Despre studenti vreau sa va spunasa. Acum cativa ani l-am auzit pe Philip Kotler, una dintre marileminti ale secolului XX, refondatorul marketingului (in baza uneicompetente sociologice, zic eu), un om ajuns la varstaintelepciunii, zicand ca esentialul este sa-i faca pe studentisa-si doreasca sa invete. Mai am pana acolo. Nu mult,intrebati-i pe studentii mei. Dar mai am.
Preocuparea mea este fata deabsolut stupefianta inertie reproductiva a pattern-ului de studentdin epoca socialismului stiintific. Desi pe ei ii asteapta piatamuncii, comportamentul lor de invatare si, in general, de studenteste acelasi cu comportamentul nostru de pe vremea cand laabsolvire ne astepta, buna-proasta, repartitia guvernamentala. Desie ceva ce tine de sociologie, e ceva ce eu, sociolog cu maripretentii, nu reusesc sa-mi explic. Iar nelinistea mea cea mainelinistita este ca studentii/absolventii cei mai buni seamana maimult cu mine (cel de acum) decat cu colegii lor.
Vorbind insa la obiect, destudenti in general sunt foarte multumit. Niste cumintei sicumintele care inghit orice rahat, care stau cu limba-n gura si telasa sa traiesti linistit chiar daca ai o cizma in loc de cap siportofelul in loc de caracter. Basca gramatica din ce in ce maiaproximativa, deci gandirea din ce in ce mai sleampata. Inconcecinta, dinspre partea intelectualitatii putem fi linistiti incontinuare, ne asteapta vremuri linistite. Cacacioase - cupoliticieni ambuscati, medici-bacsis si judecatori-mita -, darlinistite, nespa? Ba spa, va spun eu. Dumneavoastra, cei care aveticopii studenti, ce va doriti pentru copiiidumneavoastra?
- E vreo deosebire intreinvatamantul practicat in provincie si cel dinCapitala?
- Cred ca nu stiu sa raspund laaceasta intrebare. Dar data fiind hipertrofia - abominabila, inordinea unei societati echitabile - a Bucurestiului, de exemplufaptul ca mai bine de 80% din banii din Romania se invart exclusivin Bucuresti, ar trebui sa existe diferente - si multe, si mari. Inmod curios insa, facultatile din Capitala nu sunt cu cat arputea/trebui, obiectiv vorbind, sa fie mai bune decat cele dinprovincie. E, sa am eu la Brasov bibliotecile din Bucuresti,angajatorii potentiali din Bucuresti, un teatru ca in Bucuresti,subiectele de conversatie curenta dintre babutele din Bucuresti saumacar parcul de la Opera, pe Vladimir Pasti, Andrei Musetescu,Vintila Mihailescu si Alfred Bulai...
- Care e starea actuala asociologiei romanesti? De cativa ani, facultatea ta organizeaza uncolocviu cu tema "Unde suntem in stiintele sociale". Astazi undesuntem? Unde ne situam?
- Dat fiind faptul ca sufar deun "patriotism sociologic" destul de fanatic, o sa vorbesc despresociologie. Iar in sociologia romaneasca evenimentul de departe celmai important este ca ne apropiem de gabaritul unui corpprofesional autentic. A fi acum sociolog in Romania nu mai esteceva exotic, ca in 1990. Cu un sociolog la cam trei mii delocuitori, ne apropiem de situatia din SUA, tara cu cea maiimportanta dezvoltare a profesiei noastre. Fiecare universitate cuun pic de staif si-a facut facultate de sociologie, "sarja" anualaa acestor facultati este cam de sase sute de absolventi, la care seadauga cel putin doua sute de absolventi de master si un numar pecare nu il pot aproxima, probabil vreo douazeci-treizeci, dedoctori. Cu mentiunea ca "procesul Bologna" va genera o crestereimportanta a numarului de absolventi de master si mai ales descoala doctorala. De exemplu, numai facultatea de la UniversitateaBucuresti are in aceasta toamna aproape doua sute de locuri ladoctorat, doua sute!, cu precizarea ca la toate specializarile, nunumai la sociologie, avem o astfel de crestere. Nu discut aici dacae bine sau rau, deoarece sunt mult prea nervos apropo de "procesulBologna" asta, considerandu-l, ca si pe mama lui, "strategiaLisabona" si scopul ei - transformarea UE in "cea mai evoluatasocietate a cunoasterii din lume", o fumisterie si iresponsabila,si de prost-gust. Pe langa ea, idiotenia numita "Programul PCR deedificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate siinaintarea Romaniei spre comunism" ne poate aparea ca un monumentde acuratete conceptuala si de realism.
Revenind la sociologia dinRomania, consider ca tot ce este cu adevarat important se petrecedincolo de seraiul academic. Si nu vorbesc in primul rand despresociologii ajunsi ministri, presedinti de camera parlamentara (doi,unul, de fapt una, chiar in prezent) si chiar sef al SIE, desi avemtoate motivele sa ne mandrim cu ei. Vorbesc despre cei 95-98%dintre absolventii de sociologie ajunsi in situatiile profesionaletipice pentru sociolog, care nu sunt nici in invatamant si nici incercetare, si sunt exceptional de multe si de variate (va informezcu respect ca in monografia profesiei de sociolog cu care ma laudammai inainte produc o solutie nu tocmai rea a chestiunii "La ce sepricep sociologii"). Ca peste tot in lume, sociologii profesionistiformeaza o majoritate muta. Vocea publica a sociologilor, atatacata e, e monopolizata de sociologii de serai academic (mai alesuniversitari), care nu numai ca nu stiu nimic semnificativ dinpractica profesionala a sociologilor profesionisti, fostii lorstudenti sau colegi, de altfel, dar se vad sociologi numai si numaipe ei. Nu mai vorbim despre faptul ca asociatiile noastreprofesionale sunt pur si simplu asociatii ale sociologilor deserai, care se ocupa, natural, de propriile pandalii. Rezulta odistorsionare usor monstruoasa a agendei problemelor profesiei desociolog, din care lipseste in mod sistematic exact exercitareaprofesiei de sociolog si problemele ei. Si asta in conditiile incare profesia de sociolog este practic necunoscuta (iar cand ecunoscuta, de obicei te poti lua cu mainile de cap). Cu asociatiileastea la noi e in esenta ca la altii, cu un supliment de accente siincidente penibile, care nu merita atentia nimanui. Sunt foartedezamagit sa constat ca absolventii primelor serii de sociologie dedupa 1990 ajunsi in invatamantul superior, ma refer la ceiinstalati in functii de conducere, au o inclinatie spre smecherieatat de previzibila si de lamentabila.
Toata grija si toate sperantelemele sunt legate de colegii mei sociologii practicieni (eu maconsider in primul rand sociolog practician, si doar secundar unulde serai universitar). Desi suntem inca departe de el, anticipez case apropie momentul in care tonul profesiei noastre il vor dasociologii practicieni, asa cum este normal pentru orice corpprofesional ajuns la maturitate. Cu mentiunea ca aceasta situatiesi aceasta evolutie nu sunt un endemism romanesc, parcurgem traseulsociologiei profesionale din toate tarile dezvoltate.
- E competitiva sociologiaromaneasca?
- Eu cred ca ar fi. E mai greude sesizat asta deoarece toti sociologii profesionisti sunt intranseele practicii lor profesionale de zi cu zi. Problema este casociologii nu se vad in rolul de intelectual public, deci indefinirea si redefinirea agendei problemelor publice si limitareairationalitatii deciziei si discursului public. In Romania lipsestela modul cel mai penibil dispozitivul, mediatic in primul rand,adecvat al dezbaterii publice. Ceea ce avem noi in tarisoaranoastra in aceasta materie echivaleaza cu un stalp de telegraf pepost de brad de Craciun.
- Cam in vremea in care aicreat Facultatea de Sociologie te-ai aventurat si in media, punandbazele unui post de televiziune. Cum a fost experienta in media? Oregreti? Tanjesti dupa ea?
- A fost o experientaformidabila, am facut unul dintre cele mai bune lucruri din viatamea. Atat de bun incat Canal P Plus a fost cumparat, pe bani foartebuni, de Adrian Sarbu himself (care tocmai inventa Proteveulsi a decis ca e incomparabil mai rentabil sa ne cumpere decat sa neaiba drept concurent). Din douazeci si un pic de tineri,majoritatea copii de nouaspe-douazeci de ani (selectati din vreomie o suta de candidati), am creat o echipa de personalitati,foarte multi fiind acum capi de serie in felia lor - Sorina ManeaBig - directorul de programe al Pro Tv, Nucu Big - cel mai tareproducator de evenimente la est de Edinborough (polul european inPR events), Raluca Arvat - o cunoasteti, Mihai Moiceanu -unul dintre marii fotografi ai Romaniei, Emil Grauenfels - uncameraman de superclasa (care prefera sa stea la Brasov), DecebalCiociu Schiller - fost redactor-sef la "Chip", Razvan Iliescu -tehnician video la Harvard University, Lucian Brandus - unsuperwebdesigner, Andrei Alexe - un supermeserias in sisteme deprotectie baze date. Sa va mai zic? I-as scrie pe toti aici, suntfoarte mandru de ei, de toti si de fiecare in parte, sunt in inimamea. Impreuna pur si simplu am reinventat televiziunea. Si nu amvoie sa uit firma PREMS si pe Ion Seche, care au riscat vreo treisute de mii de dolari pe prostiile din capul nostru, nici unul cualta experienta TV decat cea de telespectatori, la inceputul anilor1990, cand fiecare leut investit in ceva comert aducea profiturilecele mai babane.
Am mai incercat si alteexperiente de, cum sa zic, pornitor de posturi de televiziune peconcepte atipice (e.g. videojurnalism, user generatedcontent, citizen's tv). Ultima a fost la Constanta(CTV), din pacate ingropata in consecinta unui eveniment tragic -moartea accidentala a tanarului si minunatului Gabi Caciuloiu, celcare la sfarsitul lui 2006 imi comandase o televiziune"ne-mai-vazuta" si incepuse sa investeasca in proiectul pe care il-am prezentat vreo trei sferturi de milion de euro. Dupa ce m-amapucat de treaba, dupa ce am selectat vreo doispe oameniexceptionali (curios, in Constanta mai multi nu am gasit) si amfinalizat saturarea tehnica si trainingul, noii investitori audecis ca vor televiziune cu prompter. Niste dobitoci, au reusit dealtfel sa si dea faliment (magarii imi datoreaza si acum vreo optmii de euro). Ma doare sufletul dupa oamenii pe care i-amdescoperit cu acea ocazie, dupa superinovativele idei de programepe care le-au inventat si dupa efectele pe care CTV le-ar fi avutin intreg peisajul TV din Romania.
Cred ca voi mai incerca, idei asmai avea, oameni cu bani si un pic de nebunie s-or mai gasi. Si imiplace foarte mult ideea de producator independent de televiziune(acum vreo trei ani am si castigat concursul televiziunii publicepentru programul "Late night talk-show", dar mi-am dat seamaca nu am timp sa-l fac, imi cer scuze si pe aceasta cale de laoamenii din TVR pe care i-am incurcat astfel).
Despre aparitiile mele TV vreausa spun un singur lucru: daca ii scoatem din discutie pe MirceaDinescu, Emil Hurezeanu si, oarecum, pe Stelian Tanase (IonCristoiu si Cristian Tudor Popescu s-au scos, saracii, singuri),realizatorii de programe jurnalistice de pe micile noastre ecranesunt atat de vai-de-capul-lor, incat pot sa-i bat pe toti si incalegat la gura. Si asta nu pentru ca eu as fi foarte bun, ci pentruca ei sunt foarte rai. TVR-ul cel putin a ajuns o caricatura, darvad ca pe nimeni nu preocupa chestia asta.
- Ai fost consultant politicsi electoral al multor oameni politici. Tin ei cont de sfaturileunui sociolog?
- Am fost si sunt, e una dintrespecialitatile mele ca sociolog practician; chiar acum sunt. Unmogul de televiziune din tara noastra, nu spun cine, a investitaproape o suta de mii de dolari in pregatirea mea. De exemplu, in2000 am fost "treinuit" de echipa lui Georgica Bus, iar in 1996, amlucrat alaturi de echipa de "mercenari americani care n-auexistat", adusi, asta pot sa spun acum, de Viorel Hrebenciuc si deCristi Burci pentru PDSR (de la Moscova, unde il scoseserapresedinte pe Eltin, de la 6% scor de sondaj la intrarea incampania electorala, impotriva unui Dziuganov cu 46%). Imi parerau, dar va trebui sa acceptati ca nu pot sa va spun prea multe dinexperienta mea de "consultant politic si electoral". Este unadintre regulile elementare in acest domeniu, regula pe careincet-incet au inceput sa o respecte cam toti cei care conteaza pepiata acestui tip de prestatii profesionale. Dar pot sa va spun, deexemplu, ca la alegerile locale de anul trecut am fost platit sa nuintru in joc, ceea ce indica o piata destul desubtila.
In chestiunea cu tinutul cont,prin anii '90 (ai secolului trecut, voala-de-vezi) era la maretrecere printre noi, zugravii electorali, sustinerea ca in Americaun candidat, oricare ar fi el, nu deschide gura de capul sau nicica sa respire; ziceam ceva de genul "In SUA, candidatul are voie savorbeasca din capul sau exact atata cat are voie sa vorbeasca pastade dinti sau detergentul (obiect al unei campanii de imagine) dincapul ei/lui". Intre timp am mai progresat si noi, prestatori siclienti deopotriva, e adevarat, nu chiar toti. O campanieelectorala este o campanie, are foarte mult din caracteristicileactiunilor militare. Disciplina este esentiala, de pilda regula"Stai in mesaj!" Beleaua e cu multitudinea de binevoitori -neobositi, supercompetenti, imperativi, perfect edificati - careroiesc in jurul candidatilor.
- Comanda sociala esteintotdeauna foarte concreta sau trebuie sa contribui cu imaginatiasociologica?
- N-am inteles niciodatachestia asta cu comanda sociala. Sociologul nu este un lefegiu pespinarea statului, care satisface spanacul asta de comanda sociala.Sociologul este un prestator care se pricepe sa schimbe entitatisocial-umane, el are clienti care isi doresc o anumita schimbare inconduita anumitor oameni. Sigur, ar fi bine sa nu uitam ca"Imaginatia sociologica" este titlul uneia dintre cele mai faimoasemonografii ale profesiei de sociolog. Imaginatia sociologica esteca eu trebuie sa vin cu solutia acolo unde orice alt profesionistzice pas.
STELIAN TURLEA (n. 1946) aurmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti,a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista"Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoiziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef aldepartamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV,din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Esteautorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentrucopii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit PremiulUniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), PremiulAsociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentrucopii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fostnominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literaturapentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
