Petre Ţurlea
Carol al II-lea şi Iuliu Maniu
Editura SemnE
Istoricul explică din primele rânduri: „Între Carol – viitorul rege Carol al II-lea – şi Partidul Naţional Ţărănesc au existat raporturi complexe încă din momentul formării partidului respectiv, 1926, atunci când fostul prinţ locuia la Paris, împreună cu amanta sa, Elena Lupescu, după ce renunţase la calitatea de principe moştenitor al Tronului României în decembrie 1925. Raporturile acestea se întind până în 1940. Ele au cunoscut o evoluţie sinuoasă, cu influenţă majoră asupra României: de la susţinerea prinţului Carol, de către PNŢ, pentru a se urca pe Tron, la opoziţia PNŢ faţă de tentativa regelui de instaurare a unui regim de dictatură personală; de la divizarea, sub imboldul lui Carol al II-lea, a PNŢ, la dizolvarea acestuia în 1938; iar, în 1940, PNŢ a contribuit substanţial la alungarea regelui. Aşadar, în 15 ani, relaţiile dintre Carol şi PNŢ au cunoscut schimbări radicale. Acestea au avut consecinţe majore nu doar asupra celor două părţi, ci şi asupra evoluţiei de ansamblu a României.”
Urmează o analiză detaliată, pe parcursul a patru sute de pagini, pe bază de documente de arhivă, a raporturilor dintre Carol al II-lea şi guvernele PNŢ, a raporturilor dintre Carol al II-lea şi Iuliu Maniu, până în 1937 şi în timpul dictaturii regale. Concluzia: „În lupta sa cu Carol, Iuliu Maniu a învins. Dar, pentru România, victoria a venit prea târziu.”
Volumul se încheie cu o altă sută de pagini de documente şi iconografie, extrem de edificatoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
