Ziarul de Duminică

O poveste care dă fiori/ de Stelian Ţurlea

O poveste care dă fiori/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

29.08.2014, 00:13 40

La începutul toamnei va ieşi pe piaţă un film care va stârni aproape cert mare interes – „Locuri întunecate”. În octombrie, ar urma să apară şi pelicula „Fata dispărută”. Amândouă cu distribuţii remarcabile. Legătura dintre ele este autorul romanelor care au stat la baza scenariilor – Gillian Flynn, o scriitoare americană care a debutat în 2006 cu Sharp Objects (Obiecte ascuţie), cu care a câştigat de două ori Dagger Award. Locuri intunecate, următorul ei roman, a fost nominalizat la Ian Steel Dagger Award acordat de Crime Writers’ Association şi a câltigat Dark Scribe Magazine Black Quill Award pentru Dark Genre Novel of the Year. A mai publicat romanul Fata dispărută. Toate au apărut şi în româneşte. „Locuri întunecate” este chiar la a doua ediţie (prima oară a ieşit pe piaţă în colecţia Crime scene).

Romanul este un excelent thriller a cărui acţiune se împarte între urmărirea unor acţiuni astăzi şi în urmă cu douăzeci şi cinci de ani, când s-a petrecut o crimă oribilă. La o fermă din Kansas, o mamă şi două fete minore au fost ucise cu bestialitate, într-o zi geroasă de început de ianuarie. Au rămas în viaţă alţi doi copii, o fetiţă de şapte ani, care fugise din casă şi se ascunsese în zăpadă, şi fratele ei, un adolescente rebel acuzat de crime şi condamnat la închisoare pe viaţă.

„Paşi grei de picioare încălţate cu bocanci şi picioruşele lui Debby fugind, încă nu era moartă, fugind spre camera lui mami şi eu gândind nu, nu veni aici, apoi bocancii zguduind duşumelele în spatele ei, apoi agăţat şi zgâriat la uşă şi alte bolboroseli gâlgâite, horcăieli şi izbituri, apoi un bufnet şi sunetul toporului şi mama încă scoţând ţipete subţiri şi oribile de pasăre rănită, iar eu stând acolo, îngheţată, în dormitorul lui mami, ciulind urechea, şi urechea asurzindu-mi iarăşi de încă un bubuit al puştii, apoi un zuruit care a făcut să vibreze scândurile de sub picioarele mele."

Copila din urmă cu douăzeci şi cinci de ani încearcă acum să descopere adevărul acelei nopţi oribile, investigând de una singură, cu toate riscurile. „Cred că sunt deprimată de vreo douăzeci şi patru de ani. Simt că undeva, adânc în mine, există o variantă mai bună a eului meu – ascunsă, poate, în spatele ficatului sau prinsă de o parte a splinei din corpul meu nedezvoltat şi imatur – o Libby care mă îndeamnă să mă ridic, să fac ceva util, să cresc şi să trec mai departe în viaţa mea. Însă răutatea din mine învinge întotdeauna.” „Nu m-am putut lăsa niciodată pradă acestor imagini. Am etichetat amintirile ca reprezentând o zonă periculoasă: Locul întunecat.” Locurile întunecate sunt amintirile din mintea tinerei.

Treptat, adevărul iese la iveală. E o carte poliţistă, nu-l vom dezvălui. Dar ajungerea la adevăr îl ţine pe cititor cu sufletul la gură.

„O poveste care-ţi dă fiori, condusă cu măiestrie de un autor incredibil de talentat.” – Chicago Tribune

 

Gillian Flynn – Locuri întunecate. Editura Trei. Traducere din engleză de Bogdan Pedivară

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO